Ce sens are?

Una dintre angoasele existențiale ale omului este lipsa de sens. Astfel că, unul dintre cele mai terifiante lucruri este să îți petreci viața căutând răspunsuri la întrebarea „ce sens are viața?” și să nu le găsești niciodată.

Omul se naște, iar, apoi, treptat-treptat, intră într-o cursă contracronometru în care scopul este să găsească scopul.

Dacă la un moment dat găsește acel ceva care îi dă sens și scop, se agață de el. Dar, chiar și așa, parcă nu e suficient. Parcă trebuie să fie ceva mai mult de atât. Căutarea parcă nu se încheie niciodată.

A te agăța de scopul tău înseamnă a te atașa de el, înseamnă a-ti da sens prin ceea ce crezi tu că ar fi acesta. Dar există situații în care totul se schimbă, sau puțin câte puțin se schimbă totul, iar apoi constați, din nou, că totul s-a schimbat fără a realiza când. Continue reading

Dumnezeu la terapie (2)

– Bine ai venit, Ommm. Spune-mi, cum mai ești? Ce ai mai făcut?

– Eu sunt bine, în general, așa. Oamenii nu prea sunt bine. De fapt, sunt, dar ei n-o știu, pentru că tot timpul găsesc motive de a fi nemulțumiți, în loc să fie recunoscători. Nu e mare filosofie aici, e vorba doar despre focusul atenției, despre conștientizare, despre direcția în care își îndreaptă energia.

Adevărul este că m-am agitat puțin înainte de ședința asta pentru că aș vrea să vorbesc despre un subiect mai sensibil, dar nu știu cum să încep.

– Despre ce ai vrea să vorbim?

– Am înțeles, de prin alte părți, că este foarte important să vorbim despre copilăria și părinții noștri. Data trecută nu am apucat să spun nimic despre asta, pentru că m-am luat cu altele, însă, nu știu… oare ar trebui să vorbim despre asta? Pare curativ așa. Continue reading

Dumnezeu la terapie

– Spune-mi, cu ce problemă ai venit astăzi la mine?

– Cu toate problemele din lume.

– Ce te face să spui asta? Toate problemele din lume sună a treabă serioasă.

– În ultimele milioane de ani m-am găsit în postura nefastă de a mi se pune pe umeri toate problemele din Univers. Sunt blamat și învinovățit frecvent și toată lumea vrea ceva de la mine. Un partener de eternitate nu am, copiii nu mai am, dar asta nu înseamnă că nu am și eu nevoie de timp pentru mine.

– Timp pentru tine?

– Da, timp pentru mine. Continue reading

Sunt un egoist!

Sunt un egoist pentru că nu ajut oamenii cu forța sau pentru că nu accept rolul de Salvator.

Pentru că spun „nu”. Pentru că nu accept și nu fac lucruri doar pentru că „trebuie”. Dar cine zice că trebuie? Dar de ce trebuie?

Pentru că dorm când sunt obosit când aș putea salva lumea, pentru că ajut animalele abandonate în loc de a salva copiii din Africa ori pentru că ajut copiii din Africa în loc de a salva animalele abandonate.

Pentru că nu vreau să fiu sclavul partenerului meu. Pentru că nu vreau să fiu sclavul părinților, copiilor sau prietenilor mei.

Pentru că „abandonez” oameni care îmi fac rău și îmi întunecă existența. Continue reading

Povestea vietii noastre (2)

Fiecare om isi construieste povestea vietii sale. Iar eu, mai presus de orice, am inteles din toate aceste povesti…

Ca fiecare om are un drum al sau in viata, un drum pe care si-l faureste singur. Ca oricat am crede intr-o anumita poveste a vietii noastre ca fiind ceva predestinat, avem mult mai multa putere decat ne imaginam. Ca avem, de asemenea, si o voce interioara. Ca avem, de asemenea, si ratiune. Sa le folosim, as zice.

Ca un om se poate simti de multe ori deznadajduit si lipsit de putere, insa important este sa inteleaga ca tot ceea ce creeaza cu mintea sa poate si recrea. Ca isi poate rescrie credintele, scenariul si viata. Neuroplasticitate, doamne-ajuta! Continue reading

Ce sens găsim în moarte?

Uneori, oamenii pe care îi iubim mult, mult de tot, sau cei care ne-au ținut în brațe și ne-au învățat despre iubire, omenie, echilibru, frumusețe, integritate, curaj mor. Sau cei care, aparent, ne dau un sens în viață mor. Sau oamenii de care avem cea mai multă nevoie mor. Sau oamenii în care am investit mult din punct de vedere emoțional mor.

E nasol că scriu despre moarte și despre oameni care mor? Trebuie să fiu vreo deprimată sau ceva. Continue reading

Povestea vieții noastre

„Sunt un ratat pentru că am divorțat”. Pentru că nu sunt capabil să fiu iubit, să țin pe cineva lângă mine. Pentru că trebuie să ținem pe cineva lângă noi (cu sau fără voia lor ori a noastră). Altfel, suntem niște ratați.

„Sunt un incapabil pentru că așa mi-a spus mie tata… ca nu pot și că nu am cum să mă descurc de unul singur”. Iar eu am să-i demonstrez că pot. Voi rămâne singur toată viața și mă voi descurca într-un fel sau altul.

„Sunt nedemn de a fi iubit pentru că pe mine mama m-a abandonat (sau cel puțin așa am simțit eu)”. Iar eu am să-i demonstrez cu vârf și îndesat că merit să fiu iubit ori, dimpotrivă, că are dreptate. Sau adevărul va fi undeva, la mijloc. Continue reading

Puiul

Tu esti al meu. Ca nu degeaba te-am facut. Esti al meu sa-mi apartii, sa ma slujesti, sa ma servesti, sa ma avantajezi, sa ma faci sa dau bine, sa ma faci sa ma simt bine, mai bine, infinit de bine. Tu esti ce nu am fost eu niciodata. Tu vei fi ce eu am vrut intotdeauna sa fiu. Nu ma intereseaza ca nu-ti gasesti locul, locul tau e langa mine.

Dar ca asta sa se intample tu trebuie sa nu-ti dai seama de sforile care te tin inlantuit intr-o viata simbiotica cu a mea. Te-am prins in colivia noastra de aur. Unde vrei sa zbori, tu, puiule? Si de ce ai vrea sa zbori? Dar stai linistit, puiule, ca si daca vei vrea sa cobori, nu-ti voi permite. Continue reading

Suntem o familie mare și iubitoare!

Interesant este cum oamenii sunt ipocriți, pentru că se căsătoresc din interes ori se căsătoresc deși nu se iubesc și nu sunt compatibili, pentru că așa trebuie ori să le facă pe plac părinților care au așteptări. Iar apoi se plâng că nimic nu merge în relația lor iar celălalt trebuie să fie întotdeauna de vină. Își găsesc amanți, se refugiază în muncă ori se dedică cu totul copiilor.

Încă nu se gândesc la despărțire pentru că au impresia că ar fi niște ratați dacă ar divorța și că cei din jur i-ar critica, pentru că din punct de vedere logistic lucrurile s-ar complica, pentru că le este teamă de ce va spune lumea; încă mai cred că lumii îi pasă în vreun fel de ei, de trăirile lor, de problemele lor, de viața lor. Lumea “zice ce zice” pentru că are gura mai mare decât filtrul gândirii.
Continue reading

Sunt un om spiritual!

Sunt un om spiritual. Am renuntat la Ego (adica la eul, la personalitatea mea) pentru ca asa am citit eu ca este bine sa faci. Nu mai am nevoi si nici frustrari. Chiar daca nu am bani de chirie, asta nu ma frustreaza. Chiar daca sunt respins, asta nu ma frustreaza. Cei care ma resping pur si simplu nu ma inteleg. Sunt mult sub nivelul meu.

Sustin ca imi place o viata simpla pentru a rationaliza faptul ca nu am taria, determinarea sau disponibilitatea necesare sa imi urmez obiectivele si visurile. Insa ii invidiez pe cei care au si fac. Dar imi spun ca sunt niste robotei angrenati in conspiratiile acestea corporatiste. Vai si-amar de ei. Niste sclavi. Nu liberi ca mine.
Continue reading