Lucruri pe care aparent trebuie să le faci în viață

Trebuie să faci pe plac altora, tot timpul, și niciodată să nu spui „nu”, pentru că i-ai dezamăgi, și ei ce-ar mai crede despre tine, și dacă nu te vor mai plăcea, și dacă te vor respinge, și dacă…

Trebuie să asculți întotdeauna de sfaturile altora, mai ales dacă nu le soliciți. Alții știu oricum mai bine decât tine cum ar trebui să-ți trăiești viața.

Trebuie să taci, să nu-ți spui punctul de vedere dacă nu ești de acord cu alții ori dacă alții îți încalcă granițele și limitele personale. Altfel, ești un impertinent egoist. Continue reading

Cum ne justificăm nefericirea?

Oamenii obișnuiesc să își găsească scuze pentru a-și justifica nefericirea. Oamenii nefericiți pot atribui nefericirea lor unor cauze externe sau unor cauze interne. Când vorbim de prima situație, rolul însușit este cel de victimă. Drept urmare, ne vom simți lipsiți de soluții pentru că acestea nu depind de noi – nu noi suntem responsabili de problemă, de ce ar trebui să o rezolvăm? În cea de-a doua situație există mult mai multe șanse să facem ceva pentru a depăși problema. Conștientizăm rolul pe care l-am avut în apariția acesteia, ne asumăm responsabilitatea și facem schimbările necesare. Cel mai bun lucru care derivă din asumarea responsabilității este faptul că devenim conștienți de forța Eului nostru – dacă avem puterea de a ne face rău la fel de bine avem puterea de a ne face bine. Continue reading

Cum evitam confruntarea cu problemele noastre?

Suntem aici. La nivel filosofic sau existential nu stim de ce suntem aici. Putem prespune ca suntem aici pentru a explora si a ne insusi anumite lectii. Daca asta ne face sa ne simtim mai bine si ne da un sens existentei noastre. Putem presupune ca suntem aici pentru „a ne purta crucea” si a ne bucura, astfel, pe masura chinurilor si „vredniciei” noastre terestre, de o viata eterna in paradis. Putem presupune ca suntem aici din intamplare si oricum nu are importanta ce si cum. Putem sa credem ca suntem „degeaba” pentru ca nu ne-am gasit un sens si un scop, pentru ca „lumea, asa cum este, nu ar trebui sa fie, iar lumea, asa cum ar trebui sa fie, nu exista”, pentru ca ne simtim lipsiti de solutie. Continue reading

Cum aș putea să fiu fericit?

Fericirea este unul dintre idealurile cele mai de preț ale omului. Într-un fel, este idealul suprem. Însă, de cele mai multe ori, oamenii nu știu ce înseamnă fericirea pentru ei sau ce i-ar face fericiți. Poate pentru că se cunosc prea puțin, poate pentru că urmează o cale ce nu le aparține, poate pentru că definiția propriei fericiri a fost scrisă de alții, poate pentru că nu își doresc să se confrunte cu ei înșiși și să fie sinceri pentru că…adevărul doare. Cunoaștem cu toții această expresie, nu?

Adevărul doare pentru că atunci când trăiești mult prea mult timp în iluzie, căderea în realitate te poate sfărâma. Însă, mai apoi, adevărul restructurează pentru că îți oferă un punct de renaștere acurat. Alegem să trăim în iluzii pentru că, de fapt, ceea ce ne doare este realitatea și, ca să fiu mai exactă, percepția noastră asupra realității. Continue reading

Este suferința o virtute?

6359882936551311301812668047_toxicUnii oameni consideră că, prin a accepta în viața lor situații sau persoane care le întunecă existența, dau dovadă de virtuozitate. Ca și cum suferința ori sacrificiul ar fi o virtute. Cu cât suferi ori te sacrifici mai mult, cu atât ești mai nobil și mai demn.

Această idee o vedem transpusă în fapt mai ales în relațiile apropiate, precum cele de cuplu. Sigur că la început nu există sau nu vezi că ar exista vreun semn prin care relația proaspăt înfiripată să se transforme într-una toxică, care să îți întunece existența. Pentru că la început ești îmbătat de dragoste, pentru că proiectezi asupra celuilalt un ideal masculin sau feminin și te aștepți și speri ca partenerul să corespundă idealului tău, pentru că dorințele tale sunt mult prea stringente, pentru că singurătatea este mult prea grea, pentru că îți dorești sau crezi că trebuie să ai pe cineva alături etc. Și începi să investești din ce în ce mai mult.
Continue reading

Despre perfecționism

perfectionism (1)

„Perfecționismul este vocea asupritorului, dușmanul oamenilor. Te va limita și înnebuni toată viața deoarece reprezintă principalul obstacol dintre tine și prima ta ciornă nereușită. Cred că perfecționismul se bazează pe credința obsesivă că dacă acționezi cu suficientă precauție, ocolind sau pășind pe fiecare piatră așa cum trebuie, vei reuși să nu mori. Adevărul este că oricum vei muri și o mulțime de oameni care nici măcar nu sunt atenți pe unde pășesc vor ajunge să facă mult mai multe lucruri și chiar mai bine decât tine, și se vor mai și distra făcându-le”

Frica de eșec este unul dintre factorii care te poate împiedica să îți asumi 100% responsabilitatea pentru viața ta. De teamă că o să eșuezi, nici nu îți vei asuma să faci ceea ce îți dorești și visezi. Vei trăi cumva într-o stare de pasivitate. Dacă lucrurile merg bine, e perfect, dacă nu…vei continua să aștepți ca lucrurile să se îndrepte. A-ți asuma eșecul înseamnă a-ți asuma să acționezi într-o direcție sau alta fără să știi care va fi rezultatul, însă cu toate acestea, să faci tot ce ține de tine ca acesta să fie unul pozitiv. Și să ai încredere că vei reuși, și chiar dacă nu vei reuși să fii ok și cu asta- să reevaluezi situația și să îți optimizezi strategiile ori să alegi altceva ce ar fi mult mai potrivit pentru tine.
Continue reading

Despre iubire

freedom_by_la_chapeliere_folle-d5k7a56Daca ni se pare mai simplu sa fim iubiti si sa iubim decat sa fim singuri, atunci ar trebui sa ni se para usoara si acceptarea solitudinii. De ce am resimti-o ca pe o problema?

A iubi presupune a fi constient de faptul ca iubirea nu este conditionata de cineva din exterior, ci de ceea ce se afla in interiorul nostru.

Daca iubim pe cineva pentru ca….si dintr-o data nu-l mai iubim pentru ca…inseamna ca nu iubim ci doar avem nevoie de acel cineva sau de ceea ce el ar putea sa ne ofere. Continue reading

Despre dezvoltare personală

inner_peace_bamboo_resized23Dezvoltarea personala pleaca in primul rand de la cunoasterea de sine, constientizarea, accceptarea si asumarea atat a punctelor forte cat si a punctelor slabe.

Atunci cand avem o imagine de sine cat mai realista, vom sti de unde sa pornim. Cand incercam sa ne mentinem, in primul rand in fata noastra si mai apoi in fata altora, o imagine idealizata mintindu-ne pe noi insine pentru ca nu avem curajul de a privi realitatea interioara asa cum este ea crezand ca nu o vom putea gestiona, ori pentru ca ne este teama de schimbare, actiunile si comportamentele noastre vor fi ghidate de un eu cosmetizat, prins intre doua directii opuse, vor parea lipsite de consistenta si coerenta si cu greu ne vor ajuta sa obtinem ceea ce ne dorim. Poate ca vom parea falsi sau lipsiti de sinceritate. Continue reading

Ești a mea, ești al meu. Oare?

Este interesant cum ajungem să credem că gelozia, posesivitatea, controlul și chiar abuzurile sunt dovezi de iubire. Mai interesant este cum reușim să ne distorsionăm realitatea în așa fel încât ajungem să acceptăm comportamente și atitudini nocive și dăunătoare din partea celuilalt.

Cel mai adesea acest lucru se întâmplă deoarece noi ne simțim slabi, „mici” și „nevoiași” și ajungem să îl investim pe celălalt cu o putere mult prea mare și să îi atribuim calități de salvator magic ori să îl transformăm într-un mic „dumnezeu” de care depinde viața și bunăstarea noastră. Continue reading