“Umanitatea nu poate fi impusă, ea crește din interior”-A.Nuță
Prima parte aici.
Termenul de umbră a fost introdus în circuitul psihologiei de Carl Gustav Jung, un fost elev a lui Sigmund Freud. Pentru Jung, umbra este o parte inacceptabilă din noi înșine, un fel de ființă inferioară care dorește să facă ceea ce e interzis.
În umbră regăsim atât aspectele din noi înșine pe care le negăm, pe care nu le iubim, de care ne este rușine sau teamă, tendințe, emoții sau gânduri care ni se par cumva de neacceptat și pentru care ne simțim vinovați cât și calități pe care nu ni s-a dat voie să le dezvoltăm. Fiind condiționați de mediul social și de familie, unele din structurile noastre sunt deja formate și cizelate și unele sunt absolut potențiale precum niște semințe care stau în hambare. De pildă, dacă tu, de mic copil, aveai o anumită înclinație înspre muzică dar părinții tăi nu au fost de acord ca tu să te dezvolți în această direcție, modalitatea prin care ai descoperit că te poți conforma și adapta la aceste cerințe a fost prin reprimarea talentului. Acum, îi admiri pe anumiți muzicieni dar fii convins că ceea ce admiri la alții se găsește și în tine. Nu poți observa la altcineva o anumită trăsătură decât dacă acea trăsătură se găsește și în tine. Cum ai recunoaște-o?
Proiecția este mecanismul psihologic prin care sunt atribuite altor persoane propriile noastre caracteristici, dar nu se realizează pe orice fel de ecran. Persoana asupra căreia proiectezi trebuie să conțină sau să manifeste, într-un anumit grad trăsătura pe care i-o atribui și care se regăsește și în tine. Tot așa, dacă te deranjează lipsa de inițiativă a partenerului tău, fii sigur că, într-o oarecare măsură, ai și tu această caracteristică. Așadar, focalizează-ți atenția nu pe ceea ce nu face el, ci pe ceea ce nu faci tu. Îl poți schimba pe celălalt dacă și el dorește să se schimbe, nu prin cicăleală și critică, ci schimbându-te pe tine însuți. Tot așa, copiii nu se educă prin predici și critici, ci prin puterea exemplului.
Exteriorul reflectă interiorul. Lumea în care trăim reflectă întotdeauna aspecte sau părți din noi înșine. Oamenii pe care îi atragem în viața noastră sau de care suntem atrași oglindesc aspecte necunoscute, negate sau neasumate de noi înșine. Universul ne dirijează întotdeauna spre acele circumstanțe în care putem experimenta ceea ce încă nu acceptăm în noi înșine, dar a venit timpul să o facem. Și de ce atâta chin? Pentru a ne dezvolta pe interior pentru că nu suntem numai un corp fizic. Avem și minte și suflet și spirit. De câte ori te observi implicat emoțional într-o relație cu o persoană pe o perioadă de timp semnificativă, întreabă-te “Ce încearcă acest om să mă învețe? Ce aspect din mine însumi întruchipează?” Dacă vei găsi răspunsul la aceste întrebări, relația voastră se va armoniza sau traiectoriile voastre nu se vor mai intersecta.
Dacă ești o persoană care încearcă mereu să fie calmă, reprimându-ți astfel furia, vei atrage în viața ta oameni furioși. În acest caz, Universul încearcă să-ți spună „Ia contact cu această latură a ta și nu o mai nega”! Acești oameni îți arată ceea ce tu nu vrei să vezi la tine și în acest fel ești obligat să trăiești experiența a ceea ce negi. O dată ce accepți ceea ce este în interiorul tău, nu va mai fi nevoie să fie creat în afară. Scopul a fost atins. Procesul de conștientizare și de transformare a început. Acele lucruri nu vor mai apărea deoarece exteriorul va reflecta transformarea interioară. Anumite genuri de persoane sau de situații apar periodic în viața noastră deoarece sunt chemate de acele aspecte din noi care, fiind permanent respinse, se constelează în umbră și acționează precum niște magneți care ne ghidează inconștient.
A avea o umbră nu este un lucru rău. Ceea ce poți să faci cu aspectele tale întunecate este să le folosești în interesul tău, într-o manieră constructivă. În primul rând trebuie să le conștientizezi (fără conștientizare, aspectele tale întunecate nu dispar, ci prind rădăcini mai adânci), să le accepți, să ți le asumi și să le integrezi. Ce înseamnă să ți le asumi? Adică să-ți asumi responsabilitatea și pentru aspectele care ți se par mai puțin dezirabile dar și pentru acțiunile tale, unele dintre ele fiind chiar o consecință a acestor aspecte pe care nu dorești să ți le accepți. Sunt momentele acelea în care spui: „Nu știu ce-a fost cu mine sau de ce am făcut asta”. A le integra înseamnă a le da o conotație pozitivă prin MUNCA pe care o faci cu tine însuți. Cele mai detestabile și negative calități conțin un dar, un tip de energie care, corect folosit, diferențiază și îmbogățește viața unei persoane. Nicio energie nu există fără opusul ei în interiorul tău. Dacă ai impulsuri agresive pe care nu ți le accepți, poți foarte bine să-ți alegi o carieră în armată. Munca ta acolo este contextul perfect în care îți poți exprima aceste tendințe, într-o formă acceptată din punct de vedere social. Cei care comit acte de violență în numele patriotismului și datoriei nu fac altceva decât să găsească un prilej pentru a-și exprima propriile tendințe, pe care, poate, nu și le pot accepta. Dacă aceste tendințe nu ar exista în tine, nu ai alege un astfel de drum.
Energia emoțională a aspectelor pe care nu le putem accepta la noi, a acțiunilor față de care ne simțim vinovați, rușinați, circulă în inconștientul nostru asemeni unui leu în cușcă. Conținuturile reprimate, când totuși se exprimă, se exprimă într-o manieră sălbatică. Leul din cușcă nu va sta calm iar când se va elibera, de asemena, nu va acționa cu calmitate.Când cenzura nu mai face față presiunilor din inconștient, umbra se infiltrează asemeni unui șarpe, în gânduri și idei iraționale și în toate aspectele vieții tale. Tensiunea care se acumulează nu poate fi reținută decât până la o anumită intensitate. Încărcătura negativă a frustrărilor și a dorințelor neîmplinite este ca o otravă pentru organism. Tot așa, corpul exprimă tot ceea ce reprimi sub formă de boală. Suferința psihologică neexprimată se manifestă ca suferință fizică. Unitatea minte-corp există fie că vrem să acceptăm asta, fie că nu. Durerile corpului ne atrag atenția asupra durerilor din interior iar puterea minții amplifică, slăbește sau împiedică evoluția unei boli.
În realitate, oricât am încerca să negăm ori să ascundem părțile noastre întunecate, ele există. Iar a te lupa împotriva lor este ca și cum ți-ai pune mâna dreaptă să se lupte cu cea stângă. Cine câștigă? Nu poți anihila nimic din tine, dar poți să-ți irosești energia într-un conflict interior în care nu există învingători și învinși. În momentul în care încetezi să te războiești cu tine însuți, să alungi sau să încerci să exilexi părți din tine însuți, ceva magic se va întâmpla. Acceptarea și integrarea va duce la unitate, iar această unitate este transformatoare. Energia nou creată îți înalță ființa. În loc să te arunce din șa, calul sălbatic fuge mâncând pământul și trece primul linia de sosire.
Exteriorul reflectă și felul în care te porți cu tine însuți. Vulnerabilitatea pe care nu ți-o accepți, nu o vei accepta nici la alții. Nevoile pe care le condamni la tine, le vei condamna și la alții. Respectul pe care ți-l porți se va reflecta în respectul pe care îl ai față de alții. Și nu vei iubi pe nimeni dacă nu te iubești pe tine însuți. Iubirea ta va fi ipocrită. Felul în care te raportezi la ceilalți reflectă felul în care te raportezi la tine însuți. Înainte de a ironiza sau condamna o persoană, gândește-te puțin care este motivul pentru care ai toate aceste trăiri emoționale puternice care te determină să arăți cu degetul. Aspectul pe care îl condamni în afara ta este aspectul pe care îl negi la tine însuți. De exemplu, dacă nu îți conștientizezi și nu îți accepți furia, o vei proiecta asupra unei persoane care este, în oarecare măsură, furioasă. Iar intensitatea cu care îl judeci pe celălalt și îl respingi este egală cu intensitatea cu care încerci să ascunzi această latură a ta. Ceea ce tu condamni te va condamna şi, într-o zi, vei ajunge să fii ceea ce judeci. Sau poate că ești deja.
Nu poți anihila nimic din tine, dar poți să-ți irosești energia într-un conflict interior în care nu există învingători și învinși. În momentul în care încetezi să te războiești cu tine însuți, să alungi sau să încerci să exilexi părți din tine însuți, ceva magic se va întâmpla. Acceptarea și integrarea va duce la unitate, iar această unitate este transformatoare. Energia nou creată îți înalță ființa. În loc să te arunce din șa, calul sălbatic fuge mâncând pământul și trece primul linia de sosire.
Nicio energie nu este rea sau nocivă ci devine așa prin reprimare. Primul semn al acumulării de energii negative este anxietatea. Ceva te face să te simți neliniștit dar nu știi ce anume. În exterior totul este în regulă. Neliniștea nu apare din afara ta ci dinăuntrul tău.
Întunericul de care te temi nu este decât o lumină deghizată pe care o respingi. Nu există umbră fără lumină. Panta pe care urci este aceeași pantă pe care cobori. Magnetul nu are un singur pol.
