Antropologul Helen Fisher, în urma numeroaselor studii realizate pe tema atracției sexuale și iubirii spune că avem trei sisteme de bază la nivelul creierului responsabile pentru împerechere, reproducere și creșterea copiilor: atracția sexuală, dragostea romantică și atașamentul.
Atracția sexuală este caracterizată prin dorința de satisfacere sexuală și este ca o foame sau ca o mâncărime neurală fiind direcționată înspre mai mulți parteneri.
Dragostea romantică sau starea de a fi îndrăgostit este caracterizată de o energie intensă și de focusarea atenției asupra unei singure persoane, de sentimente de exaltare și dorința de uniune emoțională cu partenerul. Această stare este asociată cu nivele ridicate de dopamină și norepinefrină în creier și nivele mai scăzute de serotonină.
Atașamentul implică sentimente de calm, siguranță, comfort și uniune emoțională și este asociat cu nivele ridicate de oxitocină și vasopresină. Este acel sentiment pe care îl poți avea alături de un partener pe termen lung.
Fiecare dintre aceste sisteme a evoluat pentru a îndeplini anumite roluri specifice. Sistemul corelat cu atracția sexuală a evoluat pentru a-i ajuta pe oameni să caute o serie de parteneri. Dragostea romantică a evoluat pentru a-i motiva pe oameni să selecteze un singur partener din mai mulți, să își focuseze toată atenția asupra acestuia, conservând astfel timp și energie iar sistemul corelat cu atașamentul a evoluat pentru a ne face să simțim o legătură suficient de profundă cu această persoană astfel încât să creștem copii împreună ca o echipă.
Dar ce înseamnă să fii îndrăgostit?
În primul rând, atunci când cineva se îndrăgostește, persoana față de care simte aceasta capătă o semnificație specială, devine unică. Acest fapt este asociat cu incapacitatea de a te îndrăgosti de mai multe persoane în același timp. Datorită nivelului ridicat de dopamină întreaga atenție este concentrată asupra persoanei iubite, care devine unică. De asemenea, îndrăgostitul se focusează pe trăsăturile pozitive ale partenerului și trece cu vederea sau evaluează eronat trăsăturile negative. Se gândește la anumite evenimente, obiecte sau lucruri pe care a ajuns să le asocieze cu persoana iubită.
O persoană îndrăgostită este bucuroasă, euforică, plină de energie, nu poate să doarmă, își pierde pofta de mâncare, tremură, iar bătăile inimii și respirația i se accelerează. Mulți simt anxietate, panică sau frică în prezența persoanei de care sunt îndrăgostiți. Sunt euforici atunci când lucrurile merg bine și cad într-o profundă disperare atunci când merg prost. Devin posesivi, geloși, le este teamă să fie respinși și devin anxioși când se gândesc la despărțire. Se gândesc tot timpul la persoana respectivă într-o manieră obsesivă. Ar putea spune “Aș muri pentru ea/el” la fel de ușor precum ar ruga pe cineva să le dea sarea. Nivelul ridicat de dopamină din creier este asociat cu euforia, pierderea apetitului, hiperactivitatea, activitatea mentală crescută, nevoia scăzută de somn, dar și cu anxietatea, panica și senzația de teamă. Interesant este că amfetaminele și cocaina contribuie la creșterea nivelului de dopamină din creier și provoacă aceleași trăiri precum dragostea romantică: exaltare, euforie, insomnii, apetit scăzut, frică și anxietate.
Atunci când apar obstacole în calea îndrăgostitului, acesta își va amplifica sentimentele și va deveni și mai dornic de a fi cu persoana iubită. Acest lucru este din nou asociat cu nivele ridicate de dopamină deoarece atunci când o recompensă este amânată, neuronii care produc dopamina își măresc productivitatea.
O persoană îndrăgostită își dorește profund partenerul, nu doar sexual ci și emoțional. Este empatică și gata să se sacrifice dacă este cazul. Își reorganizează prioritățile, își schimbă obiceiurile, chiar și valorile numai pentru a fi disponibilă pentru persoana iubită.
Starea de a fi îndrăgostit este involuntară și nu poate fi controlată. Este, de asemenea, trecătoare.
Dragostea romantică nu este o emoție ci o nevoie ce energizează și direcționează comportamentul unei persoane de a căuta și de a fi cu cineva anume, așadar ține de sistemul motivațional. Este mai puternică decât atracția sexuală. Dacă ocazional invităm pe cineva în patul nostru și suntem refuzați nu vom cădea în depresie și nu ne vom gândi la suicid, pe când refuzul persoanei iubite este mult mai greu de suportat și în multe culturi din întreaga lume, oamenii ajung să comită “crime din dragoste”.
Este dragostea romantică o adicție?
Din cauza faptului că dragostea romantică este asociată cu o dorință aprinsă, euforie, gândire obsesivă,distorsionare a realității, schimbări de personalitate, dependență emoțională și fizică, comportamente nepotrivite sau chiar periculoase, pierderea controlului și schimbări de dispoziție, psihologii au ajuns la concluzia că este o adicție. Îndrăgostiții înregistrează activitate neurală într-o zonă a creierului care se activează atunci când oamenii consumă cocaină iar persoanele care sunt respinse în dragoste au aceeași activitate neurală precum persoanele dependente de jocuri de noroc, care riscă mari pierderi .
Cum interacționează atracția sexuală, dragostea romantică și atașamentul?
Persoanele care sunt îndrăgostite până peste cap își găsesc partenerul extrem de atractiv din punct de vedere sexual. Nivelul crescut de dopamină asociat cu dragostea romantică declanșează o suită de reacții, inclusiv eliberarea testosteronului, hormonul atracției sexuale. Dar poți să te îndrăgostești de cineva cu care faci sex întâmplător? Se poate întâmpla. Dopamina eliberată în timpul actului sexual este asociată cu dragostea romantică și poți să te îndrăgostești de cineva cu care faci sex întâmplător. De asemenea, oxitocina și vasopresina eliberate sunt asociate cu atașamentul. Atunci când aceste sisteme nu funcționează împreună, poți să te simți foarte atașat de cineva, să fii îndrăgostit de altcineva și în același timp să fii atras sexual de alte persoane.
Grecii antici numeau dragostea romantică “nebunia zeilor”. Peste tot în lume oamenii cântă pentru dragoste, se roagă pentru dragoste, muncesc pentru dragoste, trăiesc pentru dragoste. Chiar și în cazul căsătoriilor aranjate, deseori soții se îndrăgostesc. Nimic nu poate face să piară nevoia de a iubi.
