Cât de important este echilibrul interior? – 100 de ani, un om, o istorie…

10249033_795485637245072_1371966182_n Bunicul meu împlinește mâine, 18 decembrie 2015, 100 de ani.

Noi îi spunem tataie. Tot satul îi spune tataie pentru că el este tataie al tuturor.

De mică l-am admirat pentru felul lui de a fi- conștient de sine, pozitiv, puternic, cu un autocontrol mental și emoțional ieșit din comun, iubitor, calm, centrat, congruent, răbdător, încrezător, inteligent, integru, dispus să își asume riscuri, deschis înspre viață și experiență…

Poveștile lui de viață mi se par rupte din filme însă și mai uimitor este, pentru mine, felul în care a trecut peste toate greutățile, dramele, dificultățile și obstacolele cu care s-a confruntat. În ciuda „destinului” nefavorabil niciodată nu s-a dat bătut, niciodată nu a predat armele, niciodată nu a renunțat la sine. Și-a trăit viața cu atitudinea unui învingător și a găsit sens, scop și speranță chiar și în suferință.

Nu a avut niciodată atitudinea unui om resemnat ci a unui om care a înțeles puterea magică a acceptării și non-atașării de suferință. Crede în el cu o putere supranaturală 🙂 Acum câțiva ani spunea că vrea să planteze niște nuci și că abia așteaptă să îi vadă crescând…

Am impresia că nimic nu îi poate clinti echilibrul interior. Se respectă și se iubește pe sine și îi respectă și pe ceilalți. Iubește animalele și tot timpul a avut grijă de ele cu atât de multă dedicare și atenție, ca și cum ar fi fost copiii lui.

De când îl știu și-a respectat nevoile și a avut grijă de el. Când mă duc în vizită tot timpul îl găsesc bărbierit și parfumat :). Tot ceea ce este el se reflectă în lumea sa exterioară. Este un om care „a construit” și și-a adus contribuția în lume în atât de multe feluri, însă cred că a început această construcție din interior.

Are o putere mentală incredibilă….

Nu l-am auzit niciodată să se plângă, să se victimizeze, să îi vorbească de rău pe alții.

Dacă poate să ajute pe cineva, ajută necondiționat. Îmi aduc aminte de o poveste de-a lui din tinerețe. La întreprinderea la care lucra era un paznic foarte sărac și într-o zi, după program, pregătindu-se să plece, îl vede pe acest om stând abătut într-un colț, cu hainele zdrențuite și intră în vorbă cu el. Din vorbă în vorbă concluzia este următoarea: tataie îi dă camașa de pe el omului și pleacă acasă pe bicicletă la bustul gol :). Trebuie să ai și o doză de nebunie dintr-aia faină ca să faci una ca asta. Deci, la propriu, să îți dai cămașa de pe tine :).

Am învățat atâtea de la el și de fiecare dată încerc să elucidez din ce în ce mai multe despre felul său fascinant de a fi…Când îl rog să îmi povestească despre cum era pe front sau despre cum a reușit să supraviețuiască în lagărul de la canalul Dunăre-Marea Neagră, începe să îmi spună povești amuzante….cum că într-o noapte era atât de ger încât au înghețat paznicii cu tot cu puști iar niște colegi de-ai lui deja începuseră să își facă planuri de evadare, iar tataie le-a spus ca dacă evadează oricum nu au cum să ajungă prea departe, că în mod realist nu ar avea cum să susțină această idee impulsivă, și că mai bine s-ar gândi puțin înainte…Au renunțat la plan și în schimb s-au organizat și i-au luat pe paznici pe sus cu tot cu puști și i-au dus la unitatea lor să se dezmorțească, iar pentru asta au fost răsplătiți…Nu mi-a venit să cred….

Tataie nu se focalizează pe suferințele și nedreptățile prin care a trecut, pentru că, spune el, ce a fost a fost, acum este altceva și nu are rost să vorbim despre asta, mai bine să plantăm niște nuci :). Și din felul lui de a o spune transpare acceptarea, nu resemnarea.

El pentru mine este dovada vie a cât de important este să fii stăpân pe tine însuți. Și nu cred că s-a născut cu această stăpânire de sine, cu acest calm și echilibru interior ci cred că și le-a dobândit pe parcurs și a muncit în mod conștient și voluntar să și le dobândească. Deci, se poate! 🙂

Nu pot decât să fiu profund recunoscătoare că am așa un bunic…

Sa ne mai traiesti inca o suta de ani! 🙂

3 thoughts on “Cât de important este echilibrul interior? – 100 de ani, un om, o istorie…

  1. Ciprian says:

    🙂 100 de ani! La multi ani! Cat de important este sa dobandim acel echilibru interior in viata…Foarte frumos ai scris despre tataie al tau. Ma bucur ca l-am cunoscut, inca din copilarie l-am admirat pentru felul lui de a fi si cum se comporta cu noi. Tot timpul era calm, iubitor, bun, deschis. Este un exemplu demn de urmat. Felicitari si mult succes in continuare!

  2. Mihai says:

    Il cunosc pe tataie si ce ma incanta este ca si el ma recunoaste de fiecare data si imi zice “Buna Mihai” si asta deja imi incalzeste sufletul. Om la 101 ani si sunt mandru ca pot sa dau mana cu el din cand in cand. Sa-ti traiasca bunicul Mirela!

  3. Daca ne uitam la persoanele care au trecut suta, si care apar mai des prin presa, lumea studiaza ce si cat mananca, unde locuiesc, etc. Dar ce au in comun toate aceste persoane e atitudinea pozitiva cu care isi accepta si si-au traiesc viata.
    Influenta mintii asupra corpului e dovedita prin mai multe studii, deci e normal sa concluzionam ca are efect si asupra longevitatii.

    Personal, eu stiu ca nu voi ajunge la 100 de ani, deoarece privesc viata prea intr-un mod prea sceptic.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *