Sentimentul lipsei de sens provine, de cele mai multe ori, din cauza faptului ca traim o viata pe pilot automat, in dezacord cu autenticitatea noastra, cu dorintele, valorile, interesele si pasiunile noastre. Si vine o zi in care nu mai putem fugi de noi insine si de propria viata refugiindu-ne in tot felul de vicii, distractii efemere, relatii pansament pentru golurile interioare sau alte modalitati prin care alegem sa ne innabusim vocea interioara.
Vine o zi in care Fiinta noastra isi cere drepturile. Boala, suferinta, depresia, anxietatea…toate acestea sunt doar niste semnale de alarma ce ceva din ce facem nu facem bine, ca pe undeva am incetat sa mai ascultam de noi insine, ca am actionat impotriva noastra.
Cum ar fi oare daca ne-am ghida in alegerile noastre dupa ceea ce simtim si ne dorim cu adevarat, in ciuda fricii si a limitarilor pe care ni le impunem? Poate ca ar exista mult mai putini oameni nefericiti care dau vina pe ceilalti pentru alegerile lor si mult mai multi oameni constienti care isi asuma responsabilitatea pentru vietile lor.
Exista o diferenta intre a face “ceea ce trebuie” si a face ceea ce simtim noi ca ar fi corect sau potrivit pentru noi (what feels right).
De multe ori credem ca trebuie sa facem anumite lucruri chiar daca nu rezonam intr-adevar cu ele doar pentru ca asa am fost invatati de mici „ca se face”, pentru ca ne-am obisnuit sa le facem, pentru ca nu ne dam voie sa vedem o alta cale, pentru ca am preluat si ne-am insusit credintele, principiile si valorile altora, de gura lumii, din teama de pedeapsa si dorinta de recompensa, din cauza lipsei de incredere in noi insine, a sentimentului de vinovatie sau a credintelor noastre limitative s.a.m.d.
Ajungem asadar sa urmam orbeste un drum pe care l-am ales mai demult pentru ca atat am stiut noi atunci. Chiar daca in momentul de fata calatoria pe acel drum ne cauzeaza nefericire, nu schimbam nimic deoarece credem ca „este prea tarziu”, ca nu ne vom descurca pe cont propriu, ne facem griji ca poate o sa fie mai rau decat inainte sau poate ca pur si simplu ne gasim scuze pentru a ne justifica lipsa de incredere, lipsa de actiune, comoditatea, teama de a iesi din zona de confort.
Ne este teama sa o luam de la capat sau macar sa schimbam directia, sperand si crezand in mod iluzoriu ca intr-o zi va fi mai bine. Si pe ce ne bazam, de fapt? Daca zi dupa zi, an dupa an facem aceleasi lucruri, cum ne-am putea astepta ca viata noastra sa arate altfel? Si cu cat inaintam pe acest drum, cu atat ne simtim din ce in ce mai lipsiti de sens si ne indepartam din ce in ce mai mult de noi insine.
Cum se face ca atunci cand eram mai tineri ne simteam in stare sa cucerim intreaga lume ori sa mutam muntii din loc? Cum se face ca atunci stiam sa ne ascultam vocea interioara si credeam in propriile forte? Ce s-a schimbat pe parcurs? Unde a disparut elanul vital?
Ne-am confruntat cu diferite situatii care ne-au facut sa ne simtim lipsiti de putere si sa ne pierdem increderea in noi insine?
Am suferit deziluzii si dezamagiri?
Am esuat in atingerea viselor noastre si am ajuns la concluzia ca eram doar niste visatori naivi doar pentru ca nu am reusit sa le transformam in realitate?
Am invatat sa ne simtim neputiniciosi?
Am ales sa renuntam?
SI CE?!
Sentimentul neputintei invatate este o stare care justifica (in mintea noastra) lipsa de actiune si care ne mentine captivi intr-o realitate pe care nu ne-o dorim.
A-ti lasa visele sa piara nu este o consecinta a confruntarii cu o realitate crunta, ci o consecinta a felului in care ai perceput tu obstacolele cu care te-ai confruntat.
Pana la urma realitatea este asa cum ne-o cream noi prin gandurile, cuvintele, atitudinile, deciziile si actiunile noastre.
„Viata e grea” daca percepem ca obstacolele cu care ne confruntam ne depasesc resursele. Problema nu consta in lipsa resurselor ci in atitudinea noastra. Daca la nivel mental predam armele, suntem deja invinsi. Daca ajungem sa credem ca nu putem face nimic, nimic nu vom putea face.
Viktor Frankl spunea „Omului ii poate fi luat totul, dar nu si ultima dintre libertatile omenesti: aceea de a-si alege atitudinea intr-un anumit set de circumstante, de a-si alege propriul fel de a fi.”
Daca noi chiar acceptam si credem ca exista si o alta cale, acea cale ni se va revela. Degeaba spunem ca ne dorim altceva daca nu credem ca acest lucru o sa fie posibil si degeaba ne facem planuri daca prin actiunile noastre ne autosabotam.
Si ce ca au trecut 10, 20 sau 30 de ani? Niciodata nu este prea tarziu pentru a da un nou inteles vietii noastre. Atata timp cat intelegem ca libertatea noastra se termina acolo unde incepe libertatea celorlalti, nimic nu ar trebui sa ne opreasca din a ne trai viata in acord cu noi insine si a face ceea ce ne dorim sa facem.
Si da, orice alegem sa facem poarta un pret insa ideea este daca investitia noastra ne va aduce ceea ce ne dorim cu adevarat sau ne investim energia in anumite lucruri doar pentru ca asa ne-am obisnuit, pentru ca am pornit din start de la o premisa gresita?
Totul e o chestiune de alegere. Alegerile pe care le facem in lipsa CONSTIENTEI ne duc pe un drum care, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda.
Alege intelept!
