Lumini si umbre

Captivi în esențe de oameni ne pierdem cu firea, în hățișurile minții noastre…

În interior totul e sacru și mii de ani are sufletul, cel care se plimbă infinit din trup în trup pentru a trăi și experimenta ceea ce pare a fi scris de dinainte, pentru a se reîntregi. Însă nu există lecții pe care să le învețe fără acordul său și nimeni nu îl silește să ocupe un trup anume ori să facă parte dintr-o anumită Famile.

La începuturi nu exista decât creația prin Creatorul însuși. Apoi, pentru a putea creația să se extindă, a fost nevoie de mai mulți Creatori, nu pentru că cel dintâi nu ar fi putut face față, ci pentru ca a devenit mult mai interesant așa…

Mă întind în iarbă și devin verde;
din fire de păr mi-au crescut fire de iarbă
care au curs înspre țărmuri și văi
iar cuvintele s-au prefăcut în boabe de nisip.

Limba se împleticește căci în săruturi nu-și găsește starea
și nici în cuvinte liniștea….
și sufletul mi-e prins în harpă și în note de pian.

Introiectând notele, am devenit o armonie,
nu înainte însă de a experimenta chinul creației,
căci ce e nota fără cel care o cântă?

Apăreai din umbre lângă mine,
Te insinuai cu verdele de vară
și nu-ți simțeam pașii căci nu poți simți ceva ireal.

Te văd acum, ca și atunci, o dureroasă fantasmă
ce întrupează toate anotimpurile, toate universurile.

Când mă pierd în lupte de putere,tu ești acolo…
Când cobor în Centru, tu ești acolo.
Când ma scufund în mări, tu ești acolo.
…pentru a mă putea regăsi atunci când respir verdele, marea și pirații.

Ești doar o fantasmă a minții mele
și cu fiecare confruntare dispari,
însă când rămâi așa cum te-am închipuit inițial,
creăm universuri și noi sisteme solare,
ne învârtim unul în jurul celuilalt
adulemecându-ne intențiile în jocuri patologice.

Insa acum stiu…si tot mi-e dor
Si tot te caut
Si tot te respir

Și am să te caut veșnic
până vom face pace…
Pentru că asta îmi dă putere de creație
iar apoi voi redefini veșnicia…

Am deschis Cutia Pandorei si am dezvaluit un mister,
misterul Fiintei mele…

Nu mai stiu ce este timpul caci amprentele tale imi curg in suflet mereu…
Un nou vers în melodia Ființei mele
Un nou început, un nou sfârșit.

Photo by Radu Mester

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *