Una dintre păpuși

M-am născut sub o stea norocoasă. Cea mai norocoasă. Am suferit mult la viața mea, însă totul mi-a fost răscumpărat înzecit. Acum am tot ce mi-am dorit vreodată, am tot ce mi-am dorit încă de când eram mică, însă acest lucru nu înseamnă că nu o să-mi doresc mai mult de acum încolo. Îmi place să alerg pe roată. Mă tonifiez.

Am iubit mult la viața mea, adică… am avut multe relații, ca să-mi fac norocul, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Între noi fie vorba, ei mi-au fost chinul și durerea. Prin ei am renăscut și am murit de zeci de mii de ori. Dar știam că trebuie să înghit, să tac, să zâmbesc și să merg mai departe, la următorul și apoi la următorul…

Niciodată nu am fost mulțumită de mine pentru că întotdeauna le-am văzut pe altele mai frumoase, mai elegante, mai bogate, mai bune și mai „șmechere” ca mine. Primind mai multe buchete de flori și, poate, înghițind mai mult. Însă acum eu am ajuns cea mai bună. Eu le-am dovedit proastelor ălora că am avut dintotdeauna valoare, că lacrimile pe care mi le înghițeam noaptea în timp ce mușcam din pernă plângând la gândul că un alt el fără conținut mă va folosi și mă va da din nou uitării, vor da roade.

Mi-am hrănit cu lacrimi, visurile. Și am ajuns departe. Acum sunt iubită de cel mai tare dintre toți. Acum pot să-mi folosesc cu adevărat farmecele să mă răzbun pe toți ticăloșii care au râs de mine… da, au râs, pentru că ei nu știau cum e să nu ai, ei nu știau cum e să plângi și să suferi pentru că un altul sau o alta mai nedemnă sau mai puțin bună ca tine se scaldă în trandafiri și lux. Acum le-am demonstrat că am valoare.

Știu că valoarea mea se poate nărui peste noapte, că se poate surpa sub picioarele mele. De aceea, eu trebuie să mă mențin la cele mai înalte standarde de performanță, trebuie să demonstrez în continuare că m-am născut cu stea în frunte. O să-mi lungesc picioarele, o să mi le deșurubez și o să mi le înșurubez la loc, o să-mi măresc buzele, o să-mi micșorez nasul, o să-mi ridic pomeții, o să-mi pun silicoane, cele mai mari, nu mă interesează că îmi zice prostul ăla de doctor că nu se poate, o să fac eu să se poată, o să-mi pun gene false, unghii false, o să-mi iau lentile de contact și extensii de păr, mda… ce mai trebuia? A, da, o să-mi pun fațete dentare, o să… o să-mi pun silicon în fese, o să-mi subțiez talia, o să fac liposucție. Nu o să mănânc nimic. Nu o să mai mănânc nimic niciodată. O să beau doar apă plată cu lămâie, o să trag prafuri, o să iau pastile de somn, de depresie, de slăbit, de stomac, de cap… hmmm….

Pf, nu mai știu! Ideea e că o să investesc mult în mine. În exterior, bineînțeles, deoarece interiorul nu este chiar așa de important, la îndemâna oricui. În orice caz, nu este atât de vizibil. Ăia care zic că aspectul nu contează și că se îndrăgostesc de sufletul omului sunt niște mincinoși ipocriți și le zic „hai sictir!”. Nu ai cum să vezi sufletul din om dacă nu cunoști întâi omul sub aspectul său cel mai evident – carcasa, trupul, chipul! Și cine Doamne, iartă-mă, vrea să se întindă în pat lângă o carcasă mâncată de molii, viermi sau mai știu eu cum altfel… în orice caz, numai un sărăntoc ar vrea să doarmă în pat lângă o femeie cu buze subțiri și unghii scurte…

Mmm…în fine… O să fac oricâte compromisuri este nevoie și nu am vreo problemă cu asta. Toată frustrarea, durerea și umilința pe care le voi înghiți pe parcurs le voi întoarce înzecit împotriva altora mai mici decât mine, atunci când voi ajunge acolo, sus, acolo unde mi-am dorit dintotdeauna să fiu. O să-i fac să-mi cumpere case, mașini, poșete, pantofi și căței, la un moment dat bine gândit o să fac un copil cu cel mai potent dintre toți și o să mă fac femeie cuminte.

O victimă cuminte! Da, ha, ha! A, dar să nu mă înțelegeți greșit, eu dintotdeauna am fost o luptătoare, dintotdeauna am luptat pentru propriul meu inters, numai și numai pentru propriul meu interes. Alții m-au călcat pe cap și pe coadă și în fața lor a trebuit să fiu o luptătoare, însă cu cei care sunt deja „picați” voi face pe victima, pentru că am dobândit înțelepciunea de a-mi alege luptele cu clasă, și strategiile la fel. Prinzi mult mai multe muște cu miere decât cu oțet. În orice caz, prinzi mai multe cu… rahat, dar să nu dezvăluim acum secretele. Mda, ha, ha, pentru că oamenilor le place să se scalde în propria lor mizerie și mai sunt și mândri de asta.

Când voi începe să mă plictisesc, pentru că inevitabil se va întâmpla asta, voi căuta scandal, mult scandal. Voi încerca să ies în evidență astfel, pentru că mă voi simți, cumva, nebăgată în seamă. În ciuda acestor încercări, vor ieși în față altele mai „tunate” și mai tinere ca mine. Pentru a nu permite ca cel mai tare dintre toți, stăpânul meu, să mă abandoneze din nou, mă voi „tuna” și eu la rândul meu mai mult. Mă voi „tuna” atât de mult, încât voi deveni de nerecunoscut, chiar și în fața propriilor ochi.

Într-un final, el va pleca, mă va părăsi, mă va abandona, pentru că, oricum, nu m-a ales pentru ce se află dincolo de imaginea atent și obsesiv conturată. În acel moment eu nu voi mai valora nimic. Toate poșetele, pantofii și blănurile din dulap se vor uza, însă nu voi mai permite nimănui să râdă din nou de mine. Îmi voi frige cățeii pe grătar și mă voi hrăni cu ei, iar din blana lor îmi voi face cele mai spectaculoase haine. Dacă va fi nevoie, le voi folosi oasele pe post de flecuri, însă nu voi arăta niciodată că nu mai am. Nu le voi mai da niciodată altora ocazia să mă umilească.

Pentru că eu sunt o valoroasă și dintotdeauna voi fi. Dacă va fi nevoie, îmi voi vinde din nou sufletul pentru a recupera ce este al meu și ce mi s-a cuvenit dintotdeauna. Mda… sufletul…

Dacă lumea mi se va surpa din nou deasupra capului, voi putea fi și măturătoare printre ruine și regină peste ele. Îmi voi recâștiga supușii și mă voi supune din nou în fața altora. Pentru că nu-mi spune mie nimeni ce pot și ce nu pot să fac!

Eu una sunt și valorez de mii de ori mai mult decât orice copilă proaspăt ieșită pe piața muncii.

1 Comment

  1. Ai surprins foarte fidel mentalitatea femeii “de succes”, care întotdeauna are un “as in maneca”, si.paradoxal (de fapt, in logica lucrurilor ) acest “model cultural” este preluat de tot mai.multe fete, intr-o societate care isi pierde zi de zi busola…
    Un articol deosebit..Felicitări, Mirela!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *