Umbra cuprinde tot ceea ce nu vrem ca ceilalți să vadă la noi: lucruri pe care le ascundem, despre care mințim, nu neapărat pe ceilalți cât pe noi înșine. Umbra este o parte intrinsecă, întunecată a noastră, pe care fiecare dintre noi încearcă să o ascundă, pentru că ni s-a spus de la vârste fragede că aceste umbre nu sunt părți acceptabile din ceea ce suntem noi. Dar, pentru a experimenta latura noastră luminoasă trebuie să o experimentăm și pe cea întunecată.
Umbra poate apărea sub diferite forme: bând prea mult, înșelând, agresându-ne verbal partenerul după ce a trebuit să fim toată ziua numai lapte și miere într-o altă conjunctură, având un acces de furie și spunând lucruri pe care mai târziu le regretăm etc.
Umbra este alcătuită din gânduri, emoții și impulsuri pe care le găsim ca fiind prea dureroase, rușinoase sau indezirabile pentru a le accepta. Așa că, în loc să le facem față, le reprimăm. Însă, lucrul căruia îi reziști, persistă.
Există și o umbră colectivă care se manifetă sub formă de răutăți, războaie, acte de terorism, nedreptăți sociale și economice etc.
Oamenii care exprimă moralitatea într-un mod exagerat de obicei au cea mai adâncă și mai întunecată umbră.
În momentul în care îți suprimi anumite dorințe și calități, te renegi pe tine însuți. Nu trebuie să devii tu mai puțin decât ești pentru ca ceilalți să nu se mai simtă nesiguri pe ei.
Încercăm din răsputeri să ne prefacem că nu deținem acele aspecte pe care nu le acceptăm la noi. Ego-ul rănit trebuie să le ascundă. Pentru a face asta, el construiește o mască pentru a dovedi celorlați că nu suntem chiar așa de răi sau inutili precum am crede noi că suntem. Nimeni nu vrea să accepte astfel de defecte. Și începem să purtăm această mască de mici crezând că astfel vom obține iubirea, atenția și acceptarea dupa care tânjim. Ne creăm măști pentru a ne integra. Depunem eforturi pentru a deveni mulțumiți de noi iar apoi ne sabotăm aceste eforturi și credem că masca ne va duce unde vrem să ajungem. Putem purta o mască de intelectual, de fetiță cuminte, de seducătoare, de șmecher, de macho man. Apoi, masca noastră devine închisoarea noastră. Sub acea mască, părțile noastre care sunt considerate rele de către ceilalți și de către noi urlă să se elibereze deoarece vor să fie acceptate și iubite. Când nu ne exprimăm părțile întunecate, acestea se acumulează și devin o forță puternic distructivă. Le îngropăm iar apoi, într-un moment de vulnerabilitate, explodăm. Cu cât încercăm mai mult sa suprimăm acele aspecte nedorite de societate, cu atât ele găsesc moduri mai dăunătoare de a se exprima.
A avea o umbră este normal. Ne situăm pe același continuum care are un pol negativ și unul pozitiv. Fiecare calitate pe care o putem vedea la alții, există în noi. În privința atributelor mai puțin plăcute, lucrurile stau la fel. Nu putem vedea sau percepe ceea ce nu este parte din noi. În loc să ne confruntăm cu propriile umbre, le proiectăm asupra celorlalți. Fiindu-ne frică de punctele noastre slabe, le transferăm în mod inconștient asupra celorlalți, însă…lucrurile cu care nu putem trăi, nu ne lasă să trăim. Ori te folosești tu de partea întunecată din tine, ori se va folosi ea de tine.
De unde știi că proiectezi? Dacă informația primită are încărcătură emoționlă. Dacă ne afectează, arătăm cu degetul, judecăm, cel mai probabil proiectăm. Observă că în momentul în care arăți cu degetul, un deget este îndreptat înspre persoana respectivă și alte trei înspre tine. Orice judecăm sau condamnăm la alții este ceea ce nu vrem să recunoaștem la noi înșine.
Când reacționezi la o proiecție, devii acea proiecție.
Reprimarea umbrei noastre poate duce la un comportament distructiv. Trebuie să dezgropăm, să ne asumăm și să îmbrățișăm acele părți din noi care ne-au cauzat cele mai mari dureri. Credem că suntem singuri, diferiți, ne simțim izolați sau abandonați, iar apoi, când ne împărtășim experiențele, vedem că nu suntem singurii care au trecut prin greutăți. Doi oameni pot trece prin aceeasi situație dar, în interiorul lor reacționează complet diferit.
Ce poți face cu umbrele tale? Le poți accepta și integra. Este ușor să te iubești când te simți puternic și valoros, dar cum te iubești când ai fost rănit sau abuzat? Iertându-te pe tine și iertându-i și pe ceilalți. Este eliberator.
