Sunt un om spiritual. Am renuntat la Ego (adica la eul, la personalitatea mea) pentru ca asa am citit eu ca este bine sa faci. Nu mai am nevoi si nici frustrari. Chiar daca nu am bani de chirie, asta nu ma frustreaza. Chiar daca sunt respins, asta nu ma frustreaza. Cei care ma resping pur si simplu nu ma inteleg. Sunt mult sub nivelul meu.
Sustin ca imi place o viata simpla pentru a rationaliza faptul ca nu am taria, determinarea sau disponibilitatea necesare sa imi urmez obiectivele si visurile. Insa ii invidiez pe cei care au si fac. Dar imi spun ca sunt niste robotei angrenati in conspiratiile acestea corporatiste. Vai si-amar de ei. Niste sclavi. Nu liberi ca mine.
Frecvent imi place sa folosesc substante care imi modifica starea de constiinta (pentru ca ele ma ajuta sa inteleg mai profund, „mai” plenar si sa vad adevarul). Ce fraieri sunt aia care nu inteleg asta… nu stiu ce pierd. Degeaba incerc sa-i conving. Ei pur si simplu nu sunt in stare sa inteleaga aceasta latura spirituala si profunda.
Scopul meu este sa ii vindec pe altii, sa ii aduc pe calea cea buna, prin iubire si acceptare neconditionata. Da, eu ii iubesc si ii accept pe oameni neconditionat. Chiar daca ii injur in trafic, chiar daca nu am rabdare sa ii ascult atunci cand vorbesc cu mine, chiar daca incerc sa ii schimb pentru ca eu stiu mai bine (pentru ca sunt evoluat), chiar daca ii sfatuiesc cu forta, chiar daca ii critic, chiar daca ii desconsider plasandu-ma deasupra lor.
Consider ca oamenii trebuie sa fie liberi in relatii. Adica eu am dreptul sa fac ce vreau, insa partenerul meu, nu. Si am multe, multe pretentii. Pentru ca sunt un om spiritual, nu pot sa-i spun ca ma deranjeaza „libertatile” pe care si le revendica. Insa il voi santaja emotional, voi incerca sa-l manipulez si ma voi victimiza. Chiar voi deveni agresiv si ma voi manifesta cu lipsa de respect pentru ca sunt indreptatit. El/ea este de vină… pentru… orice. Pur si simplu nu ma intelege si pentru asta merita sa fie pedepsit. Iar daca relatia nu va merge, ea trebuie sa fi fost o curva, iar el cel mai probabil un bou. Inca nu am gasit un om la fel de liber si de spiritual ca mine.
Am avut multe greutati in viata si m-am confruntat cu multe nedreptati. Pentru ca nu le-am depasit cu adevarat, pentru ca nu am facut pace cu mine intr-adevar, am ales o cale mult mai simpla si mai rapida – „spiritualitatea”. Acolo unde am iluzia ca sunt mai presus de toti si toate. Acolo unde am gasit un refugiu din fata traumelor si ranilor mele.
Proiectez, intelectualizez, neg, rationalizez, evit, compensez si sunt „altruist”. Pentru ca sunt un om spiritual.