Adâncit în tenebrele minții tale crezi că, de fapt, ești ceea ce gândurile tale negre îți spun că ești. Crezi că ești „stricat” și, astfel, te simți „stricat” . Crezi că ești neputincios și fără valoare și, astfel, te simți neputincios și fără valoare. Pentru că nu îți dai seama că ceea ce simți este o consecință directă a ceea ce gândești, confunzi pe „cine sunt eu” cu „ce gândesc eu despre mine” și devii ceea ce gândești. Iar atunci când gândești despre tine că ai numai probleme, te vei simți, cel mai probabil, mizerabil. Apoi, vei crede că ești un fel de „ratat” și te vei simți un fel de „ratat” pentru că vei observa că „nu poți” să îți rezolvi problemele. Îți vei construi o întreagă identitate bazată pe niște gânduri inutile și dăunătoare care te lipsesc de putere. Este ca un cerc vicios. Dacă gândești negativ te vei simți rău și acțiunile tale vor fi dominate de teamă sau nu vei acționa deloc pentru că îți vei imagina scenarii catastrofale. Pentru că nu vei face nimic să ieși din situația prezentă crezând că nu poți, îți vei întări convingerea că ești un „ratat”. Dacă gândești pozitiv te vei simți bine, vei accesa resurse din interiorul tău (de exemplu, curajul) care să te susuțină și vei începe să vezi soluții pe care altfel nu le vezi pentru că ești mult prea focusat pe problemele tale și pe cum te fac acestea să te simți.
Gândirea pozitivă nu se referă la a trăi cu capul în nori și a fi naiv ci se referă la faptul că, atunci când testăm realitatea și analizăm problemele, alegem să nu ne simțim compleșiți de acestea pentru că ne orientăm spre rezolvarea lor având încredere și știind că avem resursele necesare pentru a le rezolva. Aceste gânduri nu sunt bazate pe un idealism naiv ci vin în urma unei analize raționale. De exemplu, atunci când ne confruntăm cu o anumită situație și punem răul în față, ne blocăm în „rău” pentru că ne imaginăm tot felul de scenarii îngrozitoare. Gândirea pozitivă nu implică să ignorăm posibilele obstacole și să ne aruncăm cu capul înainte în speranța că va fi bine ci înseamnă că punem răul în față pentru a ne contura în minte posibile evoluții ale situației prezente cu scopul de a preveni și a găsi soluții dacă ceva nu merge bine. Așadar, focusul se mută de pe „Vai, am o problemă” pe ”Chiar dacă am o problemă reușesc cumva să o rezolv”.
Apoi, este posibil să confunzi „cum e viața mea” cu „ce gândesc eu despre viața mea”. Experiența în formă pură nu are niciun sens. Capătă sens atunci când este trecută prin filtrul gândirii. Viața ta în sine nu are niciun sens, tu îi dai un sens în funcție de cum te raportezi la ea. Unui cântăreț de operă i s-ar părea că viața lui este lipsită de sens dacă ar trebui să opereze pe cord deschis.
Deciziile pe care le iei în legătură cu scenariul vieții tale sunt în mare parte inconștiente. Și de ce spun asta? Pentru că deciziile se bazează pe niște gânduri, pe niște credințe și pe niște valori. Iar de impactul multor dintre aceste credințe asupra vieții noastre putem nici măcar să nu fim conștienti și, de asemenea, putem să nu fim conștienti nici de valorile noastre reale și asta pentru că ne-au fost insuflate de cei din jur și am ajuns să credem că ne aparțin și că ne definesc. Așadar, pentru că noi credem că ne definesc, acționăm și dăm vieții noastre un sens în acord cu ele. Apoi începem să ne simțim din ce în ce mai rău și nu știm de ce. Am respectat toate regulile, am ascultat de ce ni s-a spus și cu toate astea ceva se frânge în interiorul nostru. Ne simțim ca și cum am trăi viața altei persoane.
Cum ar fi dacă tu ai alege în mod conștient cum să fie viața ta? Cum ar fi dacă ți-ai cunoaște valorile și ai acționa în acord cu ele? Cum ar fi dacă ți-ai redefini credințele atunci când acestea nu te mai ajută să trăiești viața pe care ți-ai imaginat-o și pe care ți-o dorești? Oricum viața ta este așa cum ai gândit-o și cum ai „proiectat-o”, fie că ești conștient de asta, fie că nu.
