Respectând libertatea celuilalt, te respecți pe tine

Cum ar fi dacă de mâine cineva ți-ar spune că ai voie să mânânci numai pâine cu ceai neîndulcit? Presupun că te-ai enerva și nu ai înțelege de ce trebuie să faci asta. Tu ești perfect sănătos și nu ai nevoie de un regim care să-ți impună numai pâine cu ceai neîndulcit. Și chiar dacă ai fi bolnav, nu ai consuma numai asta. Dar acel cineva ți-ar motiva: „Pentru că așa este bine! Eu am mâncat toată viața mea numai asta și mă simt perfect!” Chiar dacă omul suferă de anemie, el se simte perfect pentru că s-a obișnuit așa și acest obicei se încadrează de minune în zona lui de confort. Și crede că dacă a funcționat pentru el, va funcționa și pentru alții și își dorește să-i învețe și pe ceilalți rețeta lui „minunată”. Câtă siguranță de sine afișează oamenii care cred că le știu pe toate dar, în realitate, sunt “anemici”? Acești oameni sunt bine intenționați. Ei vor să ofere altora ceea ce consideră că le face lor bine. Dar…

Cu cât ești mai închis în lumea ta și vezi ca și corect doar felul tău de a trăi, ca și cum acesta ar fi o rețetă universală, potrivită pentru toți, cu atât ești mai inflexibil, mai puțin deschis înspre evoluție și mai critic față de alții. Cu atât ai tendința să îi judeci pe ceilalți. Tu gândești si acționezi într-un anume fel datorită viziunii pe care o ai tu despre lume, datorită propriului tău model. Harta care te ghidează în viață nu este aceeași hartă care o ghidează pe partenera ta, pe prietena ta, sau pe fiica ta. Fiecare face cele mai bune alegeri pe care le poate face la un moment dat, conform hărții de care dispune. Deși poate că nu înțelegi de ce acționează o persoană într-un fel anume, ori nu ești de acord cu ea, fii convins că acea decizie este cea mai bună pentru ea în acel moment, chiar dacă nu se comportă așa cum ți-ai dori tu. Nu ai niciun drept să intervii în realitatea ei și să încerci să o schimbi.

Un părinte care își presează copilul să urmeze o anumită facultate, profesie ori să-și aleagă un anumit partener de viață nu face altceva decât să-și impună propria vizune despre ce e bine și ce nu este bine. Și face aceasta fie pentru că:

-Se simte frustrat deoarece el nu a reușit să-și îndeplinească anumite dorințe și vise și dorește ca extensia sa, copilul, să-i ducă misiunea la bun sfârșit. Dar copilul tău NU este o extensie a ta, și nu este responsabilitatea lui să te facă pe tine să uiți de propriile neîmpliniri. El este o ființă autonomă care are dreptul să aleagă ORICE drum în viață. Și chiar dacă alege un drum “neortodox”, cu care tu nu ești de acord, înseamnă că pur și simplu aceasta este calea lui și are nevoie să treacă prin anumite experiențe care au un anumit scop. De exemplu, poate că un adolescent care devine dependent de droguri trebuie să treacă prin această experiență pentru a-și da seama care este scopul lui. Și ar fi posibil ca scopul lui să fie, o dată ce procesul de conștientizare și vindecare a luat sfârșit, să descopere o modalitate de a-i ajuta pe alții care se confruntă cu aceleași probleme. Tot așa, o adolescentă care rămâne însărcinată în clasa a zecea și care este respinsă de familie și de cei din jur, poate că are nevoie de această experiență pentru a-și da seama de nocivitatea judecăților și a neacceptării. Și poate că într-o zi va deveni un speaker motivațional care îi va ajuta pe alții la rândul ei.

-Dacă copilul tău s-ar comporta în conformitate cu dorințele tale, cu principiile tale, cu vizunea ta despre ceea ce este bine și ceea ce este rău, acest lucru ți-ar confirma ție că felul tău de a trăi este corect, că este cea mai bună alegere. Dacă el s-ar comporta altfel, într-un mod pe care tu îl dezaprobi, poate că te-ar pune față în față cu o altă realitate, și te-ar face să-ți pui întrebări despre felul tău de a trăi. Poate că nu ești tocmai fericit, dar ți-e bine și așa. Dacă el ar face altfel decât tine, cum ai putea suporta să vezi că există și alte alternative de a trăi? Tot universul tău ar începe să se destrame. Și parcă nu ai chef să o iei de la capăt…

Așadar, toate aceste lupte pe care le duci cu fiul sau cu fiica ta provin, de fapt, din niște dorințe egoiste ale tale.

Tot ceea ce poți tu să faci este să fii alături de copilul tău, indiferent de drumul pe care îl alege.
Să aduci pe lume un copil nu ar trebui să fie un mijloc de alinare a propriului tău disconfort cauzat de neîmplinirea din viața ta! În acest caz, poți oricând să optezi pentru animale de companie sau poți să muncești pentru a avea viața pe care ți-o dorești. Și nu ar trebui să fie un mijloc prin care tu să pui mâna pe bărbatul dorit ori prin care să speri că îți vei aduce actuala relație pe “calea cea bună”.

Un copil implică responsabilitatea de a avea grijă de el atunci când el nu se descurcă singur, de a-l învăța să gândească liber (cu mintea lui, nu în conformitate cu ceea ce-ți dorești tu, ci cu ceea ce-și dorește el), de a-l ajuta să-și descopere valorile și pasiunile și să le valorifice. Iar a educa un copil, adică a-l ajuta să-și valorifice ceea ce are el în interior, a-i respecta libertatea și alegerile implică un anumit grad de dezvoltare personală.

De asemenea, dacă nu ești de acord cu ceea ce face prietena/prietenul sau partenera/partenerul tău, poți oricând să te îndepărtezi de ea/el, dacă nu poți să o/îl accepți exact așa cum e. A-i impune anumite lucruri, a-l cicăli și a-l critica, a nu-i respecta dorințele, nu relevă altceva decât o lipsă de respect și de iubire. Poate că el alege să facă un anumit lucru cu care tu nu ești de acord și în urma căruia are de suferit. Dacă el alege asta, tot ceea ce poți tu să faci, este să fii alături de el chiar și atunci când cade. Mai ales atunci. Nicidecum să-i spui: “Vezi că nu a fost bine”? + acel otrăvitor “Ți-am zis eu, trebuia să asculți de mine”! Și spui aceste lucruri doar pentru a-ți satisface nevoia de a avea dreptate, dar asta NU denotă compasiune, empatie sau sprijin.

De ce în momentul în care respecți libertatea celuilalt, te respecți, de fapt, pe tine? Pentru că nici ție nu ți-ar plăcea să vină cineva și să-ți impună un “meniu disociat” 🙂 cu ceai și pâine și ești conștient de faptul că dacă tu îți dorești și pretinzi libertatea de a fi și de a face ceea ce îți dorești, tot așa și ceilalți au aceeași libertate!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *