Gânduri într-o ceașcă de ceai

broken

Mă simt ca un intrus în propria mea viață. Pentru că încă simt că nu îmi aparține în totalitate. Am dus multe bătălii încrâncenate cu mine pentru a mă lua în stăpânire pe de-a-ntregul. De foarte multe ori m-am pierdut în acele bătălii. Nu am ieșit învingător, însă durerea înfrângerii m-a făcut să conștientizez că purtam niște lupte inutile. Durerea a fost semnalul meu de alarmă. De ce sufeream, mai exact? Și pentru ce atâta înverșunare? Luptele mele erau declanșate de niște răni deschise și nevindecate pe care continuam să le adâncesc. Orgoliul și frustrările mele erau cele care mă țineau într-o stare pasivă, într-o stare de negare. Îmi negam rănile, îmi negam trecutul, negam oameni din trecutul meu, ca și cum nu ar fi existat niciodată, numai pentru că n-am avut curajul să-mi asum responsabilitatea deciziilor și alegerilor mele. Pentru că, dacă aș fi făcut asta, aș fi fost nevoit să mă confrunt cu adevărul meu interior, cu defectele mele, cu greșelile mele. Și cum poate un eu fragil să suporte o asemenea confruntare? Este mult mai ușor să bagi capul în nisip ca struțul…însă la ce te ajută? Lumea tot acolo este și tot acolo va fi. Diferența este că tu nu mai faci parte din ea, decât superficial, și te înstrăinezi de tine însuți. Iar asta chiar nu te ajută la nimic – nu te ajută să-ți vindeci rănile, să te trezești, să faci pace cu tine, doar îți oferă o falsă senzație de confort. Fugi de tine și de lume, însă te îndrepți înspre nicăieri. Stai ascuns. Iar atunci când te ascunzi, ai tendința să te izolezi. Începi să te simți din ce în ce mai neadecvat. Intri ca într-o stare de regresie hipnotică. Îți dorești să te întorci la increat pentru a nu te mai naște. Atât de apăsătoare îți pare existența, atât de întunecată lumea…
Continue reading

Este suferința o virtute?

6359882936551311301812668047_toxicUnii oameni consideră că, prin a accepta în viața lor situații sau persoane care le întunecă existența, dau dovadă de virtuozitate. Ca și cum suferința ori sacrificiul ar fi o virtute. Cu cât suferi ori te sacrifici mai mult, cu atât ești mai nobil și mai demn.

Această idee o vedem transpusă în fapt mai ales în relațiile apropiate, precum cele de cuplu. Sigur că la început nu există sau nu vezi că ar exista vreun semn prin care relația proaspăt înfiripată să se transforme într-una toxică, care să îți întunece existența. Pentru că la început ești îmbătat de dragoste, pentru că proiectezi asupra celuilalt un ideal masculin sau feminin și te aștepți și speri ca partenerul să corespundă idealului tău, pentru că dorințele tale sunt mult prea stringente, pentru că singurătatea este mult prea grea, pentru că îți dorești sau crezi că trebuie să ai pe cineva alături etc. Și începi să investești din ce în ce mai mult.
Continue reading

“Păpușa” de zahăr

f13cf2494436e7824d42c6428ab9265bEu sunt Natalia și am 35 de ani.

Sunt o „păpușă” de zahăr…

Obișnuiați să mușcați din mine care cum doreați…

***

Mhmmm…mmmm…mhmmhmmm…. În interior totul se poate armoniza ca într-o operă divină.

***
Eu sunt Natalia și am 16 ani.

Ce mâini ciudate am! Nu-mi aduc aminte să fi fost atât de noduroase….

Mă urăsc! Mă urăsc cu patimă! Tata are dreptate! Nu merit să trăiesc!

***
Continue reading

Sunt o mamă eroină!

mother-and-adult-son

Lumina dimineții se insinua cu nesimțire printre jaluzele murdare ale salonului de spital.

Nu, nu vreau să mă trezesc, sunt prea obosită….Ca prin vis auzeam scâncetul unui copil, pași agitați și vocea răgușită a lui Andrei. Iar eu, în vis, mă tolăneam la umbra unui cocotier pe o plajă însorită.

De îndată ce am deschis ochii și am luat contact cu realitatea, m-am simțit copleșită de vinovăție. Ce fel de mamă sunt eu că am nutrit, chiar și pentru o secundă, gândul că mi-ar fi mai bine pe o plajă însorită în locul acestui pat de spital? Ce fel de mamă sunt eu să recunosc că mă doare și, în aceste momente, aș da orice să nu mai simt durerea? Oricum, astăzi mă externează. O să-l luăm pe Victor și o să mergem acasă. Acasă… Fiecare inspirație și fiecare expirație îmi pare a fi explozia unui zgârie-nori. Continue reading

Lumini si umbre

13450705_1106328922772891_2596513634778880305_n

Captivi în esențe de oameni ne pierdem cu firea, în hățișurile minții noastre…

În interior totul e sacru și mii de ani are sufletul, cel care se plimbă infinit din trup în trup pentru a trăi și experimenta ceea ce pare a fi scris de dinainte, pentru a se reîntregi. Însă nu există lecții pe care să le învețe fără acordul său și nimeni nu îl silește să ocupe un trup anume ori să facă parte dintr-o anumită Famile.

La începuturi nu exista decât creația prin Creatorul însuși. Apoi, pentru a putea creația să se extindă, a fost nevoie de mai mulți Creatori, nu pentru că cel dintâi nu ar fi putut face față, ci pentru ca a devenit mult mai interesant așa… Continue reading

Despre perfecționism

perfectionism (1)

„Perfecționismul este vocea asupritorului, dușmanul oamenilor. Te va limita și înnebuni toată viața deoarece reprezintă principalul obstacol dintre tine și prima ta ciornă nereușită. Cred că perfecționismul se bazează pe credința obsesivă că dacă acționezi cu suficientă precauție, ocolind sau pășind pe fiecare piatră așa cum trebuie, vei reuși să nu mori. Adevărul este că oricum vei muri și o mulțime de oameni care nici măcar nu sunt atenți pe unde pășesc vor ajunge să facă mult mai multe lucruri și chiar mai bine decât tine, și se vor mai și distra făcându-le”

Frica de eșec este unul dintre factorii care te poate împiedica să îți asumi 100% responsabilitatea pentru viața ta. De teamă că o să eșuezi, nici nu îți vei asuma să faci ceea ce îți dorești și visezi. Vei trăi cumva într-o stare de pasivitate. Dacă lucrurile merg bine, e perfect, dacă nu…vei continua să aștepți ca lucrurile să se îndrepte. A-ți asuma eșecul înseamnă a-ți asuma să acționezi într-o direcție sau alta fără să știi care va fi rezultatul, însă cu toate acestea, să faci tot ce ține de tine ca acesta să fie unul pozitiv. Și să ai încredere că vei reuși, și chiar dacă nu vei reuși să fii ok și cu asta- să reevaluezi situația și să îți optimizezi strategiile ori să alegi altceva ce ar fi mult mai potrivit pentru tine.
Continue reading

Despre iubire

freedom_by_la_chapeliere_folle-d5k7a56Daca ni se pare mai simplu sa fim iubiti si sa iubim decat sa fim singuri, atunci ar trebui sa ni se para usoara si acceptarea solitudinii. De ce am resimti-o ca pe o problema?

A iubi presupune a fi constient de faptul ca iubirea nu este conditionata de cineva din exterior, ci de ceea ce se afla in interiorul nostru.

Daca iubim pe cineva pentru ca….si dintr-o data nu-l mai iubim pentru ca…inseamna ca nu iubim ci doar avem nevoie de acel cineva sau de ceea ce el ar putea sa ne ofere. Continue reading

Despre dezvoltare personală

inner_peace_bamboo_resized23Dezvoltarea personala pleaca in primul rand de la cunoasterea de sine, constientizarea, accceptarea si asumarea atat a punctelor forte cat si a punctelor slabe.

Atunci cand avem o imagine de sine cat mai realista, vom sti de unde sa pornim. Cand incercam sa ne mentinem, in primul rand in fata noastra si mai apoi in fata altora, o imagine idealizata mintindu-ne pe noi insine pentru ca nu avem curajul de a privi realitatea interioara asa cum este ea crezand ca nu o vom putea gestiona, ori pentru ca ne este teama de schimbare, actiunile si comportamentele noastre vor fi ghidate de un eu cosmetizat, prins intre doua directii opuse, vor parea lipsite de consistenta si coerenta si cu greu ne vor ajuta sa obtinem ceea ce ne dorim. Poate ca vom parea falsi sau lipsiti de sinceritate. Continue reading

Ești a mea, ești al meu. Oare?

Este interesant cum ajungem să credem că gelozia, posesivitatea, controlul și chiar abuzurile sunt dovezi de iubire. Mai interesant este cum reușim să ne distorsionăm realitatea în așa fel încât ajungem să acceptăm comportamente și atitudini nocive și dăunătoare din partea celuilalt.

Cel mai adesea acest lucru se întâmplă deoarece noi ne simțim slabi, „mici” și „nevoiași” și ajungem să îl investim pe celălalt cu o putere mult prea mare și să îi atribuim calități de salvator magic ori să îl transformăm într-un mic „dumnezeu” de care depinde viața și bunăstarea noastră. Continue reading

Cum gestionăm vinovăția?

download„Mă simt vinovat pentru că din cauza mea suferă.”

„Nu mă pot ierta pentru că am rănit persoana pe care o iubesc cel mai mult.”

„Îmi este rușine pentru că m-am comportat în felul acesta.”

„Dacă nu aș fi făcut acea greșeală, cu siguranță nu s-ar fi întâmplat asta…”

Oare?

Toate acestea sunt niște distorsiuni cognitive, adică niște gânduri sau convingeri care ne induc emoții negative, care ne fac să ne simțim slabi și care au la bază niște erori de logică. Continue reading