Jurnalul unui iluminat

Miercuri, 3.10.2018, ora 13 ș’ un sfert

Dragă jurnalule, în primul rând să știi că eu nu am nevoie de tine. Eu sunt o persoană independentă și asumată. Însă mă gândesc ce tare ar fi ca peste zeci și zeci de ani să-mi fie găsite manuscrisele și să devin erou post-mortem. Da, da, erou. N-aveți voi idee câți voi fi salvat de la pieire prin aceste rânduri scrise pe degeaba.

Am așa o senzație difuză de durere în stomac. Apa chioară de azi-dimineață în combinație cu alcoolul și țigările de-aseară cred că nu mi-au picat prea bine. Ia să beau un energizant, poate-mi trece. Mai bine, să-mi repet afirmațiile pozitive…

„Sunt minunat, viața îmi dă tot ce vreau, sunt special, universul îmi deschide orice cale, iubesc necondiționat, sunt lumină și iubire, sunt…”

Băăăăi!!! Futu-vă-n suflet de țărani proști! Ce v-am zis eu să nu mai dați cu bormașina cu noaptea-n cap? Ia uite cum îmi strică mie zenul. Revenind… „sunt lumină și iubire… Ommm…. Amm… Amiiin! Vă învălui pe toți cu lumina mea. Sunt un iluminat. Ammm… Ommm… Amiiin!”

Da, da. Cunosc tot ce se poate cunoaște despre mintea umană, despre oameni, despre motivațiile din spatele comportamentelor lor, despre ceea ce simt ei, despre durerile și frustrările lor, despre rănile și traumele lor, despre copilăria și felul în care li s-a structurat personalitatea. Cunosc totul despre fiecare în parte, de aceea îmi este atât de ușor să îi judec și să îi etichetez, atrăgându-le atenția că nu fac bine ce fac, criticându-le deciziile și dându-le sfaturi – înspre binele lor, desigur.

Am venit pe lumea aceasta ca să le arăt calea. Cine nu mă ascultă și nu mă urmează va fi pierdut. Desigur că nu pot să le spun asta chiar așa în față, până la urmă ar trebui să-și dea ei seama, dar cum sunt prea proști, voi purta masca războinicului nobil care luptă pentru ai săi, învingătorului care, chipurile, a trecut prin toate și le înțelege pe toate și, cu toate acestea, și-a păstrat smerenia. Voi juca cartea falsei modestii, bunătății aparente, altruismului. Mă tem că dacă mă vor vedea în toată splendoarea mea, îi voi complexa și vor începe să-mi vrea răul. Mai bine să mă idolatrizeze și să mă urmeze.

În fond, eu chiar sunt un om altruist. Consider că trebuie să-i învăț pe alții de bine, cu sau fără voia lor. Cu cât se împotrivesc mai tare, cu atât mi se pare mai provocator și cu atât discursul meu va fi mai moralizator, mai lung, mai înflăcărat și mai argumentat – până la urmă eu știu mai bine, ce alte argumente mai au nevoie?

Îmi place să ascult și să dau sfaturi. Veniți de vă-ntrupați din înțelepciunea mea! Sunt atât de bun la asta, încât de multe ori nici nu-i las să termine ce au de spus. Ar fi doar o pierdere de timp, eu soluția o am, oricum, de dinainte. Sunt eficient și pragmatic.

Nu are nimeni cum să îmi conteste studiile și experiența. În plus, tot ce am nevoie să știu, m-a învățat viața. Am citit, de asemenea, multe cărți spirituale care m-au făcut să devin un inițiat, un maestru într-ale sufletului. Înțeleg acum ce înseamnă să renunți la Ego. Eu deja am renunțat. Ce tare! Sunt mai tare decât toți ăștia care nu-s capabili nici de iubire necondiționată și nici de lumină.

De când am descoperit tehnicile de seducție și afirmațiile pozitive pe care mi le tot repet în fiecare dimineață mi-am dat seama că nu sunt singurul iluminat. Trebuie să fac cumva să ies și eu în evidență, văd că prinde la gagici. Mai trebuie doar să mă apuc serios de sală și să-mi iau iPhone X. Și BMW. Sau măcar dac-aș face rost de niște chei de la un BMW pe care să le arunc în scârbă pe o masă în vreun club de fițe. Măcar pentru o seară.

Ei, și ce că problemele mele sunt mult mai profunde și că, teoretic, aș avea nevoie de un proces mai îndelungat și mai serios de întelegere, vindecare, restructurare, doar n-oi fi nebun sa merg la terapie?
Întotdeauna există afirmațiile pozitive, panouri peste panouri de vise care mă fac să mă simt mai bine, shopping-ul online și aventurile de-o noapte. În plus, sunt foarte activ în online. Am un video blog în care îi învăț pe cei pierduți cum să devină maeștri gastronomi, cum să își decoreze casa pentru a atrage prosperitate, cum să facă pe cineva să se îndrăgostească de ei, cum să se vindece de orice teamă prin anumite incantații… Și asta în doar câțiva pași. Așadar, ce timp mai am eu de introspecție, conștientizare, asumare?

De asemenea, îmi plac mult femeile. Cel mai mult îmi place când îmi pică-n plasă. Și cum, oare, mi-ar putea rezista? Păi eu sunt un Zeu! Nu ca toți ciumpalacii cu adidași second-hand și ochelari de soare luați de la tarabă! Ar trebui să pupe pământul pe care calc!

Îmi place în mod special tehnica de seducție „Eu sunt Dumnezeu” în care le învăț pe proaste să fie doamne criticându-le constant felul de a fi și dându-mă pe mine drept exemplu, sau tehnica „Mi se cuvine” în care le pretind explicit ce vreau să facă pentru mine cu mențiunea că nu au de ce să-și facă niciun fel de așteptare în ceea ce mă privește. Hey, bitches, this is the game. This is my game. Dacă refuză, sunt niște curve și n-am pierdut nimic, dacă nu refuză, sunt niște proaste. Sau era invers? Eh… oricum toate-s și curve și proaste. Toate-s la fel.

Vai, dar să nu mă-nțelegeți greșit. Eu, în fond, sunt un gentleman. Un sensibil. Într-o dimineață am plâns când am auzit trilul-lilul unei păsări. În adâncul sufletului meu sunt un bărbat deosebit de special. Aș fi capabil să aduc și luna de pe cer iubitei mele. Însă niciuna nu-mi cere explicit asta. Toate vor comunicare, respect, sinceritate. Păi stai să ne-nțelegem! Una-i una și alta-i luna. Nu pun io botu’ la din-astea.

Oricum, femeii nu trebuie să-i dai prea mult, că și-o ia în cap. Cea mai bună variantă e să o ții în lesă și doar să mai slăbești puțin lesa din când în când. Să vezi ce se bucură când vii acasă! A, da. De la un punct încolo nici nu o mai interesează pe unde umbli și cu cine ai fost, dacă tot la ea te-ntorci. Păi și cum să nu se bucure? Aia care stă, e bună de nevastă. La început e posibil să facă gură. Toate dau din mielița aia. Dar ai tu grijă să i-o închizi. Dacă face gură-n continuare, închide-i-o mai tare. Trebuie să-și cunoască locul, până la urmă.

În fine, nu despre asta voiam să vorbesc. Mai importantă decât nevasta e amanta. Iar ca să-ți faci vreo amantă mai de Doamne-ajută trebuie, totuși, să le ai cu seducția. Sau măcar bani să ai. Eu oricum sunt priceput la ambele. Dacă vreți să vă-nvăț și pe voi urmări-ți-mi bogul. Ia să pun link-ul aici. Așea… enter. Hai, mă! Ce-are de nu merge? Ce morții mă-sii…

Zdrrrang!

Joi, 04.10.2018, ora 08.00 a sărăciei…

Draga jurnalule, scriu în grabă. M-am îmbătat aseară. Muci m-am făcut. Cred că am devenit puțin incoerent pă final. M-am enervat și am dat cu laptopul pă geam. Mă duc la un tovarăș de-al meu să-mi dea un second până ia proasta aia salariu și îmi iau altul nou.

„Sunt un iluminat, sunt lumină și iubire, iubesc necondiționat… Ommm… Amm… Amiiin.”

Haide, pa!

P.S – să nu uit să mă duc la Biserică să dau acatiste să moară toți gay-ii, gheyy, plm, cum s-o scrie, scârboșii draq! Eu cred într-una familie tradițională ce e deasupra de toate celelalte familii, și cred într-unul sacrificiu al femeii și-al bărbatului, și cred în suferință de dragul aparențelor și cred în sfintele bătăi rupte din rai. Of, Matei, ce dor îmi e de tine! Oricum nimeni nu trebuie să știe ce s-a întâmplat în noaptea aceea.

Ommm… Amm… Amiiin!

Da’, ia, pân’ la urmă să se căsătorească și-ăștia, să vadă și ei cum e!

– Psst, iluminatule, n-ai tu treabă!

– Jurnalule, ești viu?

– Câteodată prind viață. Ori asta, ori ai greșit tu doza de Tantum Roza.

– Hai, lasă-mă frate, că n-am avut bani de-ale bune!

– Iluminatule, nu mai instiga la desfrânare!

– Jurnalule, ce instigare, frate?

– Video-jurnalule, vrei să spui!

– Ai, să-mi bag! Disconnect!!! Disconnect!!! Orice numai să nu vadă ăștia cât de pielea sufletului sunt! Și i-am zis la proastă să-și ia ture suplimentare!

Mirela Botezatu

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *