…
„ – Ce e liniștea pentru tine?
– E acel loc în care mă simt în siguranță, în care mă simt susținută, întreagă, plină de viață. E acel loc unde mă regăsesc pe mine, unde îmi este natural să fiu, unde, parcă, nimic din afară nu mai contează, unde nimic nu mai poate perturba sacrul din interior.
-Ai înțeles. Liniștea e în tine. Tu, în esență, ești liniștea. Când o să te simți din nou nesigură și singură, lipsită de speranță și abătută, cu teama în suflet, adu-ți aminte cine ești tu cu adevărat. Tu nu ești gândurile tale, tu nu ești deznădejdea pe care o simți acum. Ele sunt doar o mică parte din tine, sunt precum corăbiile de pe mare care vin și pleacă. O mare care ascunde mult mai multe decât ți-ai putea imagina vreodată. Felul în care ți-ai definit identitatea nu este decât mâzga de la suprafața apei. Cine ești tu cu adevărat se regăsește dincolo de asta, se regăsește în adâncuri.
Știi ce se întâmplă când ai senzația că liniștea dispare? Pentru că ea, de fapt, nu dispare, doar este acoperită de alte lucruri, de sentimentele tale de frustrare, de faptul că te simți nedreptățită, de victimizare. Ceea ce se întâmplă când liniștea „dispare” este că în prim plan ies la suprafață alte aspecte de-ale tale, alte părți din tine.
– Și ce să fac? Să mă omor? Cum să fac diferența între „părțile” mele? Cum să le înăbuș pe unele și să trăiesc numai cu altele?
– Sarah, eu nu asta am spus. Nu ai cum să omori părți din tine și să te mai simți întreagă, nici măcar pe cele „rele”. Ideea nu asta este. Ideea e să conștientizezi că tu, cel care observă toate aceste lucruri, care conștientizează toate aceste părți, poți să le accesezi mai des pe acelea care te fac să te simți bine tu cu tine, împăcată, liniștită. Tu să alegi ce aduci la lumină, indiferent ce ți-ar spune sau ți-ar face cei din jur. Înțelegi?
– Și cum fac asta?
– Conștientizând. Care este miza ta acum?
– Poftim?
– Care este miza ta acum? Pentru ce permiți ca toate aceste lucruri să te sfărâme, să te ardă pe dinăuntru, să te sfâșie? Ce vrei să obții? Crezi că te vei elibera astfel? Dacă, deocamdată, nu poți schimba ceva, învață să te adaptezi. Să fii în mijlocul mulțimilor, dar să nu permiți ca murmurul lor să te doboare, să fii în mijlocul bătăliei, dar să înaintezi făcându-ți loc printre sulițe și săgeți. Să acționezi strategic, însă cu încredere. Soldatul speriat și lipsit de curaj fuge sau atacă haotic, sfărâmând tot ce prinde în cale, soldatul curajos și înțelept știe când să înainteze și când să se oprească, când să atace și când să se adăpostească.
– Dar, mamă, eu nu sunt soldat.
– Dacă viața este pentru tine o luptă, atunci ești. Trebuie să înveți să-ți alegi luptele cu înțelepciune.”
…
