Cum gestionăm vinovăția?

„Mă simt vinovat pentru că din cauza mea suferă.”

„Nu mă pot ierta pentru că am rănit persoana pe care o iubesc cel mai mult.”

„Îmi este rușine pentru că m-am comportat în felul acesta.”

„Dacă nu aș fi făcut acea greșeală, cu siguranță nu s-ar fi întâmplat asta…”

Oare?

Toate acestea sunt niște distorsiuni cognitive, adică niște gânduri sau convingeri care ne induc emoții negative, care ne fac să ne simțim slabi și care au la bază niște erori de logică.

Deși suntem obișnuiți să ne simțim vinovați și să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce un altul gândește, simte sau face (și asta doar pentru că am fost învățați de mici să ne raportăm în felul acesta la cei din jur), adevărul este că nu avem o influență chiar atât de mare asupra celorlalți, decât dacă ei aleg să se lase influențați.

Deci este vorba despre intenția noastră și alegerea lor.

Nesatisfăcător pentru ego, însă îmbucurător pentru „suflet”, nu de noi depinde fericirea sau nefericirea altora. Noi doar contribuim într-o măsură mai mică sau mare în funcție de cât ne permit ceilalți să ne aducem contribuția și să le influențăm bunăstarea sau nefericirea personală.

Nu putem controla ceea ce se află în exteriorul nostru decât într-o mică măsură. Controlul nostru asupra lumii exterioare este limitat, temporar si adesea iluzoriu. Insă fericirea sau suferinta noastra depinde de felul in care ne raportam la ceea ce se afla in exterior.

Ne creăm suferință pentru că ne atribuim o vină disproporționată în acord cu producerea unor evenimente.

De exemplu, un om poate suferi pentru că asta alege el să simtă în funcție de felul în care se raportează la ceva din ce am făcut noi, nu pentru că noi am fi cauza directă a suferinței lui, ci poate pentru că avea așteptări nerealiste în ceea ce ne privește sau poate pentru că pentru el este mult mai simplu să dea vina pe altcineva pentru propria stare de nefericire.

Atunci când tu faci o alegere înspre binele tău iar celălalt se declară rănit de alegerea ta, va încerca să îți inducă sentimentul de vinovăție prin șantaj emoțional, victimizare sau manipulare. Îți va spune că ești egoist, însă oare nu este el mai egoist decât tine pentru că înceară să te determine să renunți la ceea ce este important pentru tine doar pentru că acest lucru nu coincide cu așteptările și pretențiile pe care le are de la tine?

Ajungi astfel să cazi în această capcană și să te simți vinovat de ceva ce ai ales să faci la un moment dat, pentru că asta ți-ai dorit atunci și ai simțit că ar fi fost cel mai potrivit lucru pe care îl puteai face, în acord cu circumstanțele și situația ta de viață.

Ajungi să îți clasifici alegerile drept „greșeli” doar pentru că unei alte pesoane nu îi convine ce ai ales. Și oare asta nu înseamnă să te trădezi pe tine?

Vinovăția ne este indusă. Însă de ce ne-am simți vinovați pentru alegerile noastre?

Dacă am înlocui „vinovăția” cu „responsabilitatea” poate că percepția pe care o avem despre noi înșine și despre ce este „corect” sau „greșit” s-ar schimba… măcar un pic.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *