Cel care urăște (2)

Poate că Dumnezeu, dacă nu ar fi obligat prin fișa postului să-și mențină neutralitatea și obiectivitatea, ar avea un cuvânt de spus. Așa, nu poate decât ca uneori să țină doliu iar alteori să se bucure. Sau ambele în același timp. Până la urmă, toate se întâmplă deodată.

*
Eu sunt cel care te urăște zâmbindu-ți și promițându-ți o salvare. „Mântuire”, dacă vrei. Avem cupoane; dai la schimb principii, valori sau demnitate.

Eu sunt cel care te urăște privindu-te în ochi și jurându-ți credință veșnică.

Eu sunt cel care încerc să te prostesc pe tine, nătângule, că negrul este alb.

Eu sunt cel ce am nevoie de trupuri fragede care să mă hrănească și din care să mă înfrupt și oase îmbătrânite din care să-mi fac scări spre mai sus.

Eu sunt cel mai tare, cel mai șmecher. Vorbesc despre onoare, altruism, dreptate și solidaritate, însă ingenunchez des în fața altora mai „mari” ca mine pentru că așa mi-e firea. Îi sacrific pe alții în numele unui ideal comun, în spatele căruia se află, de fapt, propriile mele interese egoiste născute din putregaiul a ceea ce a fost odată suflet.

La mine acasă am o colecție de piei. Am vânat mult la viața mea. Punct ochit, punct lovit. Pe treptele ce mă poartă spre al 15-lea etaj al modestei mele locuințe, sângele celor pe care i-am jupuit de vii îmi înmoaie călcăiele. Și ce? N-oi fi primul din istorie…

Devin subit mai plin de viață. Fanteziile mele patologice mă fac să mă gândesc la un nou etaj în care voi zidi și alte suflete. La nivelul meu nu mai lucrăm cu pietre, lucrăm cu oase de oameni.

Vă mint frumos, iar vouă vă place. Autoamăgirea și autoiluzionarea nu vor da greș niciodată. Sperați în continuare, nătângilor! Eu fac să mi se-ntâmple, voi stați și așteptați să vă salvez.

Așteptați-mă până când copiii voștri vor îmbătrâni înainte de timp în marșuri funerare spre o Victorie ce nu le aparține, în spitale prăfuite, în bănci zidite, în coloane oficiale.

Eu nu mai sunt de mult cu voi. Voi, în shimb, veți fi cu mine. Pentru că vă este frică.

– Frică ți-e ție, săracule!

– Ce? Cine vorbește acolo? Cine își permite să mi se adreseze așa?

– Mă-ta!

– Măăămiiicccaaa….tu ești, bre?

– Nu, bre, nu-s mă-ta, idiotule! Sunt Dumezeu!

– Eu nu am niciun Dumnezeu!

– Știm asta deja, stai liniștit.

– Și ce vrei?

– Mai nimic. Poți să stai liniștit în continuare. Nu te voi pedepsi, că nu prea sunt genul. Eu doar observ ce și cum faceți. Că nu-s nici mă-ta, nici tac-tu să-mi asum responsabilitatea pentru așa pramatie, să te învăț eu ce e rău și ce e bine. Ar cam fi trebuit să-ți dai seama până la vârsta asta. Însă, băi, lasă vodka aia și ascultă-mă! Scuipă chiloții ăia, așa, bun băiat! Băi, ce faceți voi pe-acolo nu e problema mea. Dar mă tot bați la cap de ani de zile, că „dă Doamne să-mi iasă și mie combinația asta”, „dă Doamne să-mi iau casă-n Tenerife”, „dă Doamne să nu mi se șifoneze cămașa ș.a.m.d.” Măi băiete, are și Dumnezeu nervii lui! Gata, gata cu prostiile! Tu tot n-ai înțeles că nu e problema mea ce faci tu, ce vrei tu? Dacă tot ești atât de șmecher, ce nevoie mai ai de mine?

– Dar, știi, Doamne…

– Niciun Doamne! În palatele tale de aur ești mai sărac decât toți săracii și m-am plictisit de ifosele tale. Când vei vrea să dicutăm pe bune, știi unde mă găsești. Între timp nu uita că și ție ți-e frică. Și poate că unii oameni se vor trezi. Și poate tu, nu. Așa că, dragă idiot, avem temă de casă. Până data viitoare vreau să te gândești la 3 lucruri care te-ar ajuta să devii mai conștient (si să le și faci, de preferat) și la 3 lucruri pe care dacă nu le-ai mai face, cel puțin nu ai mai fi așa idiot. Dacă mă soliciți necugetat, fără să ai tema făcuta, te găsesc toți dracii! Ești pe cont propriu!

Neprihănitul hater, a doua zi, puse pe seama substanțelor și a curvelor ce-i stau de-a dreapta și de-a stânga, converația cu Dumnezeu. Până la urmă, cineva tot trebuie să fie de vină pentru aceste deranjamente din cursul firesc al vieții de zi cu noapte, acolo unde linia fină a conștiinței se pierde în liniuța albă a uitării de sine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *