Adevărata libertate nu se dobândește prin a trăi o viață de compromis, cu gândul că lumea și soarta-ți sunt potrivnice, plângându-ți de milă și complăcându-te în propria suferință. Suferința îți devine închisoare iar propriile gânduri și credințe lanțurile care te încătușează.
Suferința este “reconfortantă” atunci când te consideri victimă – ce simți și ce trăiești nu este responsabilitatea ta. Alții sunt și au fost de vină, este datoria altora să te salveze de felul în care te raportezi la tine și la viață, de felul în care alegi să gândești, să simți și să trăiești. Asta este reconfortant pentru că este simplu și comod – tu stai și aștepți, te eliberezi de frustrări dând vina pe alții. Însă acea salvare care consideri că ți se cuvine, întârzie să apară. Și faci compromisuri pentru a fi salvat, cu tine însuți și cu alții – pentru că nu ai încredere în puterea ta interioară, pentru că nu crezi că ești suficient de capabil să-ți fii ghid în propria existență. Te simți ca într-o închisoare însă uiți că orice cheie ți-ar lipsi, este, de fapt, adânc îngropată în interiorul tău, sub un balast de credințe care au la bază frica, neîncrederea , deznădejdea și refuzul de a renunța la ceea ce îți dăunează.
Când, într-un fel sau altul renunți la tine, când te simți lipsit de putere și nu crezi că, de fapt, poți face acele schimbări la care visezi, mintea ta începe să se refugieze în idealuri, în iluzii, într-o lume complet diferită de realitatea mai mult sau mai puțin suportabilă pe care o experimentezi zi de zi; sau în trecut, când totul îți părea a fi mult mai bine. Tânjești cu disperare după un nou început, însă nu crezi că ești capabil să ți-l creezi, ori pur și simplu nu vrei să-ți recunoști că asta îți dorești, pentru că acest lucru implică asumarea de noi responsabilități, iar tu preferi cea mai comodă variantă. Pe scurt, te autosabotezi, însă tânjești după libertate. Libertatea de a face ce vrei, de a fi cum vrei. Pentru că nu îți place ce faci, pentru că nu îți place cum ești- iar neacceptarea stării tale actuale și teama de schimbare îți sunt închisoare: ești captiv în credințele și în ceea ce tu percepi a fi neputințele tale.
Sentimentul libertății stă în atitudinea ta și în felul în care alegi să gândești și să te raportezi la tine și la tot ce te înconjoară. Când crezi în tine și îți dai voie să te deschizi înspre alte orizonturi, în ciuda fricii de eșec, în ciuda temerilor, abia atunci începi să te simți liber. Începi să te eliberezi de propriii demoni. Iar de aici încolo, faci să se întâmple, și, mai mult decât atât, devii conștient de ceea ce faci să se întâmple, de puterea pe care o ai asupra propriului destin. Pentru că totul pornește de la un “simplu” gând.
