Autosuficienta inseamna incapacitatea de a iubi?

il_214x170.683628947_illb

Iubirea are ca si scop potentarea puterii interioare. Daca in absenta celuilalt te simti lipsit de putere inseamna ca nu despre iubire este vorba, ci despre dependenta. Daca atunci cand celalat revine, simti ca viata ta capata sens, iarasi nu este vorba despre iubire, ci despre dependenta, nevoi si lipsa de implinire de sine.

Iubirea iti potenteaza puterea daca nu are neaparat un obiect care ii conditioneaza existenta, amplitutidinea si intensitatea, ci daca, pur si simplu, ea exista neconditionat in interiorul tau si te autoalimenteaza.
Atunci cand acest lucru se intampla, iubirea „curge” si ii cuprinde pe toti din jurul tau iar ceea ce ramane este ca tu sa alegi cat si cum esti dispus sa investesti pe mai departe.

Atunci cand alegi sa te implici intr-un anume fel de relatie si la un moment dar constati la nivel intuitiv si rational ca pur si simplu nu mai esti dispus sa daruiesti pentru ca interesele voastre nu coincid nicicum, nu inseamna ca esti lipsit de iubire sau ca el sau ea este de vina ori ca tu ai gresit cu ceva, ci ca trebuie sa reevaluezi starea de fapt a lucrurilor.

Iubirea, ca si componenta spirtuala a fiintei umane, implica, in acelasi timp, daca dorinta nu este sa ramana numai la nivel spiritual, consum de energie si vointa deoarece in lumea in care traim nu poate fi vorba de „sunt pasiv si astept ca tu sa iti dai seama ca… si cat te iubesc”. Iubirea, pe langa componenta sa spirituala, are si o componenta umana care se traduce cel mai bine prin a-ti face iubirea eficienta din punct de vedere afectiv, adica a vorbi pe limbajul iubirii partenerului tau.

A sti in ce sa iti investesti energia si resursele volitive ale fiintei tale, este, inainte de toate, dovada de respect si iubire de sine.

Asadar, o idee ar fi sa alegem constient si rational cat si cui suntem dispusi sa oferim luand in calcul emotiile si sentimentele noastre si semnalele pe care celalalt ni le transmite.

Sa nu uitam ca nu avem cum sa ne pierdem iubirea daca aceasta este deja parte din noi, iar a crede ca celalalt ne-a rapit ceva din interior odata cu plecarea sa este un adevarat sacrilegiu asupra fiintei noastre. De ce? Deoarece ne permitem luxul de a ne trai viata „goi”, cersind iubire cand tot ceea ce trebuie sa facem e sa intram in contact cu ceea ce avem in interior.

Acest lucru traduce o oarecare autosuficienta dar nu implica nicidecum incapacitatea de a iubi, izolarea de sine sau baricadarea in spatele unor sisteme strategice de aparare sau atac.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *