Alegoria copacului

Sunt un copac. Respir prin frunze. Fiecare inel din trunchi îmi poartă un legământ. Legământul prin care am decis să cresc. Legământul prin care am ales ca fiecare an din viața mea să nu ma transforme în vreascuri de foc ci în susținător al vieții prin respirația mea. Am rădăcini puternice. Sunt interconectat cu mama-pământ și tatăl-văzduh. Sunt interconectat cu cel care se odihnește la umbra mea, cu cei care se îmbrățișează sub crengile mele, cu păsările care își cântă legămintele deasupra coroanei mele. Sunt un rege. Iar dacă tu alegi să mă tai, află că rădăcinile mele tot acolo vor fi. Și voi crește din nou pentru că asta e misiunea mea. Iar dacă mă dezrădăcinezi, află că sunt împăcat și cu asta pentru că atunci voi avea o nouă misiune.

Ce vrea să spună, de fapt, copacul? Copacul vorbește despre…

Faptul că fundația vieții tale se află în interiorul tău și că responsabilitatea pentru felul în care te ancorezi în viață îți aparține numai ție iar cât de mult poți să crești și să oferi altora depinde de felul în care îți gestionezi interiorul.

Legămintele pe care le faci cu tine însuți și despre respectarea acestora. O promisiune încălcată față de propria persoană îți scade încrederea în sine, te diminuează în proprii ochi, și, astfel, vei avea tendința de a căuta ancore și sprijin în exterior precum copiii mici care simt, pe bună dreptate, că supraviețuirea lor depinde de cei din jur. Îți scade încrederea în sine, puterea personală se diminuează și cauți această putere în exterior așteptând să o primești de la și prin altcineva. Îți creezi așteptări care cel mai adesea se transforma în dezamăgiri. Așa că..te aștepți să te simți puternic dacă cineva din exterior te validează și îți recunoaște meritele sau ceea ce faci pentru el. Tu oferi și oferi, lași de la tine, faci compromisuri și sacrificii așteptând ca cineva să vadă cât de minunat ești și să te iubească pentru asta…

Impactul alegerilor pe care le facem și a deciziilor pe care le luăm…

Urmarea propriei misiuni…

Integritatea și pasiunea cu care își urmează drumul și își clădește destinul…

Eliberarea de atașamentul față de anumite credințe care nu ne mai sunt de folos…

Acceptarea a ceea ce nu ține de noi…

Faptul că orice acțiune are un efect atât asupra noastră cât și asupra celor din jur pentru că nu trăim izolați ci interconectați..

Copacul vorbește despre faptul că lucrurile sunt așa cum sunt și că ceea ce contează este felul în care ne raportăm la ele.Dacă ar ști că destinul său este să ardă, s-ar mai chinui să crească?

Poate că da, poate că nu. DEPINDE UNDE ESTE FOCUL. În interior sau în exterior.