Scrisoare de demult (3)

Draga mea,

M-ai năucit iremediabil. Nu-mi mai găsesc cuvintele. S-au pierdut în măreția Universului. Nu știu cum să încep. Niciodată nu știu cum să încep, dar ceea ce știu este că asta nu se va termina niciodată.

Mi-e dor de tine, de amprentele tale care îmi curg în suflet mereu. Mi-e dor de suflul tău care ar fi putut să destrame prin inspirația sa toate sistemele solare din acest Univers și de dincolo de el. Mi-e dor să te simt cum mi te strecurai sub piele.
Continue reading