Când iluzia dispare iar fluturii devin demoni

Te-am crucificat în sufletul meu. Adică, te-am plăsmuit în imaginația mea și mi te-am contopit. Am fuzionat cu o fantasmă. Te-am luat cu totul și mi te-am suprapus. Apoi am luat niște cuie mari, mari de tot și te-am crucificat în propria-mi carne.

Îmi era greu să te port. Ai început să putrezești, crucificat așa cum erai, în mine. Să putrezești. S-a cam împuțit treaba. Chiar și așa, mi se părea a doua mea natură. Continue reading

Ce faci când simți că nu mai poți?

„Când simt că nu mai pot, mă opresc pentru câteva clipe și mă întorc la mine, la sinele meu autentic. Mă afund în interior și mă încarc. Oricât de pierdut aș crede că sunt, nu sunt. Încă îmi mai aparțin. Mă am pe mine și asta e cel mai important – că încă mă pot ancora în mine.

Când simt că nu mai pot, îmi aduc aminte de tot ce am învățat mai de preț în această viață. De cum am avut capacitatea de a-mi crea experiențele (deci pot să fac să se întâmple, chiar dacă înainte mi se părea că n-am nimic de-a face cu viața mea), cum am trecut prin ele și ce am învățat din ele. Continue reading

Haideți la război! (sau mai bine nu)

Războiul trebuie să fie unul dintre scopurile omului în viață. Al omului care duce o viață „falsă”. Al omului detașat de Sine. Al omului pierdut care caută să se întregească prin supunerea altora. Câtă adrenalină, câtă putere, câtă importanță! „Trebuie să merit să exist!”, își spune războinicul ce nu își mai poate găsi liniștea decât în exterior. Ca să mă simt important, voi porni un război. Ca să mă simt și mai important, voi ieși victorios. Cu orice preț, până când voi ajunge să plătesc prețul.

După această introducere dramatică, să intrăm în subiect. Continue reading

Ce sens găsim în moarte?

Uneori, oamenii pe care îi iubim mult, mult de tot, sau cei care ne-au ținut în brațe și ne-au învățat despre iubire, omenie, echilibru, frumusețe, integritate, curaj mor. Sau cei care, aparent, ne dau un sens în viață mor. Sau oamenii de care avem cea mai multă nevoie mor. Sau oamenii în care am investit mult din punct de vedere emoțional mor.

E nasol că scriu despre moarte și despre oameni care mor? Trebuie să fiu vreo deprimată sau ceva. Continue reading

Povestea vieții noastre

„Sunt un ratat pentru că am divorțat”. Pentru că nu sunt capabil să fiu iubit, să țin pe cineva lângă mine. Pentru că trebuie să ținem pe cineva lângă noi (cu sau fără voia lor ori a noastră). Altfel, suntem niște ratați.

„Sunt un incapabil pentru că așa mi-a spus mie tata… ca nu pot și că nu am cum să mă descurc de unul singur”. Iar eu am să-i demonstrez că pot. Voi rămâne singur toată viața și mă voi descurca într-un fel sau altul.

„Sunt nedemn de a fi iubit pentru că pe mine mama m-a abandonat (sau cel puțin așa am simțit eu)”. Iar eu am să-i demonstrez cu vârf și îndesat că merit să fiu iubit ori, dimpotrivă, că are dreptate. Sau adevărul va fi undeva, la mijloc. Continue reading