Puiul

Tu esti al meu. Ca nu degeaba te-am facut. Esti al meu sa-mi apartii, sa ma slujesti, sa ma servesti, sa ma avantajezi, sa ma faci sa dau bine, sa ma faci sa ma simt bine, mai bine, infinit de bine. Tu esti ce nu am fost eu niciodata. Tu vei fi ce eu am vrut intotdeauna sa fiu. Nu ma intereseaza ca nu-ti gasesti locul, locul tau e langa mine.

Dar ca asta sa se intample tu trebuie sa nu-ti dai seama de sforile care te tin inlantuit intr-o viata simbiotica cu a mea. Te-am prins in colivia noastra de aur. Unde vrei sa zbori, tu, puiule? Si de ce ai vrea sa zbori? Dar stai linistit, puiule, ca si daca vei vrea sa cobori, nu-ti voi permite. Continue reading

Suntem o familie mare și iubitoare!

Interesant este cum oamenii sunt ipocriți, pentru că se căsătoresc din interes ori se căsătoresc deși nu se iubesc și nu sunt compatibili, pentru că așa trebuie ori să le facă pe plac părinților care au așteptări. Iar apoi se plâng că nimic nu merge în relația lor iar celălalt trebuie să fie întotdeauna de vină. Își găsesc amanți, se refugiază în muncă ori se dedică cu totul copiilor.

Încă nu se gândesc la despărțire pentru că au impresia că ar fi niște ratați dacă ar divorța și că cei din jur i-ar critica, pentru că din punct de vedere logistic lucrurile s-ar complica, pentru că le este teamă de ce va spune lumea; încă mai cred că lumii îi pasă în vreun fel de ei, de trăirile lor, de problemele lor, de viața lor. Lumea “zice ce zice” pentru că are gura mai mare decât filtrul gândirii.
Continue reading