Bărbatul din ramă

…Am bolduri infipte in mine, constat, privind, creatia s-a transformat intr-un fluture mutilat…

Nu imi doresc neaparat sa iti spun ceva. Nu stiu de ce te-am chemat…

Dar simt ca te pierd. Simt ca ma pierd. De fapt, simt ca nu am fost niciodata asa cum ar fi trebuit sa fim.

Ma gandeam intr-un timp sa ne mutam impreuna. Dar sa nu facem copii. Sa ardem unul intr-altul pana la epuizare, pana ne facem cenusa si ne risipim linistit inspre cele patru puncte cardinale. Ma gandeam intr-un timp ca, poate, ar fi mai bine sa ne despartim. Insa, apoi, ma gandeam ca daca m-as desparti de tine, m-as desparti si de mine…. din empatie, asa… sa nu suferi prea tare. Ha ha! Simbioza nenorocita! Ma oboseste… Ne devoram reciproc. Crud, nedrept si incert.
Continue reading

Cel care uraste

Eu sunt cel neinteles. Eu sunt cel neiubit. Eu sunt cel gol. Imi urasc tatal. M-a abandonat, m-a mintit si m-a tradat. Si nu consider ca trebuie sa il iert. Si nu consider ca am vreo obligatie fata de el. Nu vreau sa il iert si putin imi pasa de ce se spune ca ar trebui sa fac, eu nu vreau sa il iert! Am inteles tot ce era de inteles. Pentru el nu am fost decat o jucarie vie care trebuia sa fie perfecta. Care trebuia sa nu planga prea tare, sa nu rada prea tare, sa nu vorbeasca prea mult. Cel care trebuia sa stea neclinitit la locul lui, sa nu deranjeze prin faptul ca exista, cel care trebuia sa-l faca mandru, cel care trebuia sa corespunda unui tipar absurd si aberant din mintea lui.
Continue reading