Cum ne justificăm nefericirea?

Oamenii obișnuiesc să își găsească scuze pentru a-și justifica nefericirea. Oamenii nefericiți pot atribui nefericirea lor unor cauze externe sau unor cauze interne. Când vorbim de prima situație, rolul însușit este cel de victimă. Drept urmare, ne vom simți lipsiți de soluții pentru că acestea nu depind de noi – nu noi suntem responsabili de problemă, de ce ar trebui să o rezolvăm? În cea de-a doua situație există mult mai multe șanse să facem ceva pentru a depăși problema. Conștientizăm rolul pe care l-am avut în apariția acesteia, ne asumăm responsabilitatea și facem schimbările necesare. Cel mai bun lucru care derivă din asumarea responsabilității este faptul că devenim conștienți de forța Eului nostru – dacă avem puterea de a ne face rău la fel de bine avem puterea de a ne face bine. Continue reading

Cum evitam confruntarea cu problemele noastre?

Suntem aici. La nivel filosofic sau existential nu stim de ce suntem aici. Putem prespune ca suntem aici pentru a explora si a ne insusi anumite lectii. Daca asta ne face sa ne simtim mai bine si ne da un sens existentei noastre. Putem presupune ca suntem aici pentru „a ne purta crucea” si a ne bucura, astfel, pe masura chinurilor si „vredniciei” noastre terestre, de o viata eterna in paradis. Putem presupune ca suntem aici din intamplare si oricum nu are importanta ce si cum. Putem sa credem ca suntem „degeaba” pentru ca nu ne-am gasit un sens si un scop, pentru ca „lumea, asa cum este, nu ar trebui sa fie, iar lumea, asa cum ar trebui sa fie, nu exista”, pentru ca ne simtim lipsiti de solutie. Continue reading