Cum ar fi?

negasitCum ar fi să ne acordăm permisiunea de a fi cu cineva pentru că prezența lui în viața noastră ne aduce un plus- indiferent despre ce plus ar fi vorba, pentru că pur și simplu ne place cum ne simțim atunci când suntem cu el fără să facem din acesta un salvator magic?

Cum ar fi să ne detașăm de așteptări absurde și nerealiste, de frici de respingere sau abandon?

Cum ar fi să ne conștientizăm proiecțiile?

Cum ar fi să nu mai delegăm responsabilitatea fericirii noastre?

Cum ar fi să trăim în prezent și să ne bucurăm de ce avem acum? Nevoia de a-l determina pe celălalt să își ia un „angajament” față de tine vine dintr-o nesiguranță proprie pe care, în orice caz, nu este celălalt responsabil să ți-o satisfacă, și oricum ar fi, angajamentul vine de la sine atunci când există încredere, libertate, compatibilitate, dorință, prietenie, admirație și atunci când simți că momentul este unul potrivit atât pentru tine cât și pentru celălalt.
Continue reading

Amintiri

images
La apusuri de lumi striveam cu patos iarba
și sângeram flămând pe buze… iubiri de-un veac și înc-un secol.

Din vene, în pânze de mătase țeseam interior verdele copacilor
Și mă înveșmântam în frunze ude și-n crengi trosninde.
Mă acopeream cu cerul în nopți calde de vară
Aburind sub stele…
Și stele-mi scânteiau în păr.

Pluteam pe curcubeie și sângeram culori
În oceane….din ochi pe buze, sub așternuturi
Respiram adânc și profund norii de cerneală
Și mi se albăstreau plămânii….

Coboram în mări pe raze de lumină
Și înotam cu caracatițe.

Printe recifuri de corali, deveneam portocalie,
În suflet mi-ai cântat culorile
Din curcubeu în curcubeu
Și fluturi imi creșteau sub pleoape și sub piele…

Regăsire

black_white-butterfly-2

Mă scobor în cascade

Cu limba timpului în creștet….

Închid ochii și citesc în mine

Nevăzutul zorilor.

Cu nesaț ard în ecouri,

și împrăștii litere în Univers…

Am coborât în fantasme de dor

Printre crengi si frunze…

Am coborât în centrul ființei mele.

În sfârșit sunt acasă…

Proiectând în doi

abstract-art-somebodys-smiling
Degetele-mi pictează păsări de cerneală pe pielea-ți udă,
preschimbând freamăte în șoapte….în vise și picturi.

Pierduți…ocean în ocean….
ne oglindim simțiri și spini,
la apusuri de lume….cu greierii în păr…

mușcăm din luni și sori…ne înălțăm pe păpădii….
până la margini de curcubeie…. inspirând răsărituri și expirând apusuri…

…Apusuri de lumi și de tot ce-i pământesc,
se pierd în norii de cerneală,
albăstrindu-mi buzele….

Mușcând din nori m-au sfâșiat cuvintele,
umplând albastrul de pe buze, oceane…infinituri de oceane…

Notele mele se coboară din arcuș
cântându-ți sub piele, pe notele sufletului…
sângerând viorile,
umplând spațiul și timpul
în eternul moment de Acum.

Magia

butterfly_woman

 

Confundăm deseori iubirea cu atașamentul
Și suferim când îi pierdem pe cei în care am investit trăiri
Și nu vrem să înțelegem că suferința ne este cauzată doar de egoismul și încăpățânarea noastră de a ne detașa de ceea ce acum nu mai este.

……….

Privesc apusul și respir din nou marea…
Înotând printre stele, am înțeles că
Nu-ți trebuie aripi ca să zbori, ci doar dorință…
O dorință arzătoare de a-ti crește aripi.

Drumul spre sine

0e1b4aaf17c7acbc7d79a0031e2b83f9

 

În liniștea nopții te adun în mine ca într-o dureroasă răsuflare…
Oftez profund și toamna-mi sângerează adânc în suflet,
culori și arome.
Te imbrac în roșu și te invit in interior…
Conștiința glăsuiește pe limbă de putere
Te-am pierdut, demult….
Însă ceea ce am câștigat a fost propria mea ființă….

Un alt Eu

14-creative-photography

Îmi ești vioară sângerândă în veacurile timpului,
Pielea ta mi se întinde deșert albastru –n suflet,
Și nu aș vrea cumva ca urmele pașilor mei să îți tulbure arhitectura perfectă
Roua dimineții și lapte în cafea
mi-ai armonizat simțirile,
și undele vibrează acum la unison.
Te port în gând, te cânt în suflet
te cânt în Frunze …
respir natura și ea mi te inspiră
un diamant neșlefuit croit în pânze de stânci
cristalizezi mările….și dai viață algelor.
Iubesc murmurul șoaptelor tale și, cum
răsuflarea ta ma încălzește în nopți de primăvară
murmur din adâncuri de sirene.
Povești mi-s gânduri și-n șoapte eu găsesc că….
te-am purtat cu mine de la Izvor la Renaștere.
Printre stânci și curcubeie ți-ai croit drumul,
și albie eu ți-am fost atunci….și univers suntem acum…
În drumu-ți infinit te-ai mulat pe interior și mi l-ai redefinit
scluptând în coaste și în suflet căi nebănuite
de a iubi, de a simți, de a ființa….

Dintotdeauna…

butterflyscraps4

 

Iubesc noaptea, fluturii și luna
Sufletul meu cântă în ritm lejer mai tot timpul
Un du-te vino continuu…

Eu nu sunt totuna cu povestea mea….
Sunt aici…sunt acum…și asta e tot ce contează…

Din lanuri de secară răstălmăcesc luna
și cânt cu dor în suspin de albine,
în marș de furnici, în jungle nebune,
un foc lăuntric.

Sunt foc și ard pe ape
sunt foc și ard în stele
….și viață prinde-n ele

Scriu de ani de zile…
același cântec în alte note…

Sunt foc și aprind stele
sunt foc și aprind ape
și apele mă poartă și eu le port pe ele…